Miza alegerilor din Bucuresti

De ce forteaza acum Adrian Nastase alegeri pentru Consiliul General din Bucuresti? Exista diferite supozitii, de la aceea a unei incercari de a distrage atentia opiniei publice de la afacerea Sorin Ovidiu Vintu pina la intentia declansarii unui atac decisiv la Traian Basescu, vazut drept cel mai important potential contracandidat al premierului in cursa prezidentiala din 2004. Desi exista si argumente care pot sustine oricind astfel de presupuneri, la o analiza mai atenta, ele ramin, pina la urma, cel mult consideratii secundare. Cum e la fel de adevarat ca, asa cum se intimpla de multe ori, un astfel de proces, odata declansat, poate provoca evolutii ce pot scapa chiar de sub controlul celor care l-au generat initial. Pentru ca, in ultima instanta, momentul actual ar putea deveni unul de referinta pentru actualul ciclu electoral. Mai ales ca multe dintre analize pot fi vazute exact in oglinda. De ce nu am presupune, de exemplu, ca tocmai miza credibilitatii PSD va fi utilizata de catre primul ministru pentru a se descotorosi de adversari incomozi din partid, sub pretextul ca datorita lor sint compromise sansele acestuia in campania electorala?
Realitatea este ca marea problema a lui Adrian Nastase in acest moment este mai degraba una externa decit interna. Chiar daca seful guvernului are suficiente provocari si in tara, inclusiv in interiorul partidului sau. Aceasta problema este lipsa acuta de incredere, atit la Bruxelles, cit si la Washington, fata de determinarea reala a executivului de a lupta impotriva coruptiei care a capatat o asemenea amploare, incit pune in pericol intregul proces de integrare euro-atlantica a Romaniei. Daca mai adaugam si reaparitia unui intreg val de securisti reciclati, ajunsi in pozitii cheie in cele mai importante institutii ale statului, intelegem imediat reticentele serioase existente in spatele unor frumoase cuvinte de incurajare venite de peste hotare.
Problema e ca, indiferent de ambitiile politice ale premierului, ambitii care cer imperativ, intre altele, un succes la summit-ul NATO de la Praga de la sfirsitul acestui an, marja sa de joc in interiorul partidului e sever limitata. In nici un caz nu pot intra in discutie marile inginerii financiare, marile privatizari, in spatele carora stau oamenii sai de prima linie, precum Viorel Hrebenciuc, Corneliu Iacobov, care tocmai a primit cadou o scutire de penalitati pentru RAFO Onesti in valoare de peste 70 milioane dolari, sau fratii Sechelariu. E greu de intreprins ceva in mod real si pe plan local, acolo unde s-au consolidat importante grupuri politice si de afaceri patronate de personaje de genul lui Mischie la Gorj, Platica Vidovici la Galati, Culita Tanase, proaspatul gestionar al celor 56 de mii de hectare ale Insulei Mari a Brailei, la Neamt, sau Constantin Nita, la Brasov. Plecind de la aceste date initiale, Adrian Nastase a considerat, probabil, ca demiterea Consiliului General al municipiului Bucuresti e un compromis acceptabil, care, in schimbul sacrificarii unor piese de mina a doua din partid, piese care ulterior pot fi, de altfel, recuperate – asa cum tocmai s-a si intimplat cu fostul consilier general Victor Stan, numit zilele trecute subprefect de Bucuresti, se poate obtine suficienta expunere mediatica si credibilitate, inclusiv pe plan extern, in sprijinul anuntatelor initiative de lupta impotriva coruptiei.
E drept ca premierul si-a asumat astfel un risc important. Acela de a oferi munitii mediatice in campania electorala principalului sau adversar, Traian Basescu. Sa fi oferit, la rindul sau, materialul adunat de Victor Ponta, seful Corpului de Control al Primului Ministru, suficienta munitie anti-Basescu care sa micsoreze acest risc? E o intrebare la care vom afla raspuns in saptaminile urmatoare. In plus, va fi miscarea lui Adrian Nastase suficient de convingatoare in exterior? Va fi ea continuata si in teritoriu, asa cum se prefigureaza deja, pentru a-i mari credibilitatea? Ar fi vorba, din nou, de citeva sacrificii minore, bine calculate, care ar putea oferi, in acelasi timp, un bun prilej sefului executivului pentru a mai schimba citiva prefecti nesiguri sau incomozi.
Pe de alta parte, mai exista o a doua mare miza a acestor alegeri. Cu buna probabilitate, se va hotari acum care formatiune politica se va profila in viitor drept principalul contracandidat al PSD in 2004. Capitalul simbolic acumulat la alegerile pe Bucuresti va face ca partidul care va obtine al doilea scor electoral, pentru ca pare foarte greu ca PSD sa piarda prima pozitie, sa capete o serioasa optiune in acest sens. Un premiu pentru care concureaza in principal PD, care datorita lui Traian Basescu pleaca din start de pe o pozitie privilegiata, si PNL. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa uitam PRM, al carui scor final va indica daca nu cumva costurile reformei vor acumula puncte mai ales in contul partidului lui Vadim decit in cel al opozitiei democratice. Un succes electoral major al PRM, de genul celui din noimebrie 2000, va fi un indiciu clar ca Romania va avea probleme serioase de infruntat in anii urmatori.
Toate aceste considerente sint tot atitea motive pentru a vedea in alegerile pentru Consiliul General al Capitalei un barometru politic cu mult mai important decit cel oferit de regula de alegerile locale obisnuite. Ramine de vazut daca asteptatele clarificari vor fi oferi motive de speranta sau, din contra, de ingrijorare.
Alexandru LAZESCU