Motiunea reincarcata

Ar fi a doua oara cind Traian Basescu salveaza PSD de la ridicol si debusolare. Prima data a reusit prin numirea lui George Maior la conducerea SRI, in toamna anului trecut, intr-un context in care PSD se confrunta cu deruta si se afla in defensiva mediatica, iar vocea lui Mircea Geoana era mai mult decit oricind pusa in discutie. Recunoscut ca partener la Cotroceni, liderul PSD a astupat atunci gurile cirtitoare din partid. Acum, prin mina intinsa pentru schimbarea guvernului Tariceanu II, presedintele Basescu pare dispus sa salveze PSD de la ridicolul de care s-ar acoperi si l-ar face inoperant in oricare din variantele alegerilor europene, generale anticipate sau la termen.

Intrebarea e de ce discutiile netransparente de la Cotroceni relanseaza o initiativa sortita esecului. A iertat presedintele faptul ca, in urma cu numai cinci luni, Geoana voia sa-l suspende? De ce nu lasa libera declansarea in interiorul PSD a semnalului inlocuirii lui Geoana? De ce nu-i lasa pe rechinii, baronii si hrebenciucii partidului sa se sfisie intre ei, cum  daduse semnalul Adrian Nastase? Traian Basescu, generos, propune PSD un proiect pe ani buni, ii face un parcurs politic, o fisa de drum, e drept, plina de conditii utopice – reformare, sacrificarea liderilor corupti – pe care Mircea Geoana pare sa le accepte tacit. Scenariul merge pina la  creionarea unei coalitii de guvernare PSD – PD dupa 2008, in conditiile in care nici unul dintre partide nu ar putea asigura majoritatea parlamentara.

Cam multe cedari suspecte, concesii si promisiuni pentru un presedinte care gindeste numai intr-o logica majoritara! Totul pentru a convinge PSD ca PD poate fi un bun partener si pentru a trece, de fapt, la alegeri anticipate. Si nu oricum: cu PD organizator. Chiar in postura unui guvern de tehnocrati, acceptat de toate partidele, care sa organizeze alegerile, democratilor le convine. Ei se afla in contratimp. Brusca crestere in sondaje trebuie rapid tradusa in voturi si mandate. Toate se vor intimpla numai in cazul in care PSD va reusi sa-si convinga parlamentarii sa voteze pentru caderea guvernului. Si, de aceea, PSD-ului trebuie sa i se dea iluzia ca poate fi acceptat la guvernare.

In noile conditii, daca in culise se va bate palma PD – PSD, rolul "prostanacului" pe scena politica nu va mai fi jucat de Geoana, ci de Tariceanu. Caderea Guvernului inseamna pierderea singurei redute pe care se mai bazau liberalii in ciclul electoral care urmeaza. Prin pirghiile sale, guvernul asigura vizibilitatea si influenta unui partid injumatatit in preferintele electoratului, ce si-a indepartat cei mai populari lideri, iar in prezent, pentru lista euro-alegerilor, a trebuit sa-si recruteze candidati din societatea civila. In PNL se vor cauta alternative, variante, si nu este exclus ca, la disperare, sa se declanseze hemoragii masive.

Dezamagitor in toata aceasta intentie de rasturnare a guvernului ramine faptul ca nu se pleaca de la prestatiile deplorabile ale umor ministri ca Tudor Chiuariu sau Traian Decebal Remes, ci de la ambitia, de la disperarea de a salva carierele unor politicieni sau de a razbuna umilintele trecute ale altora. In prima situatie, Geoana isi asigura, temporar, controlul asupra partidului, in a doua – democratii platesc liberalilor polita pentru scoaterea de la guvernare. Dar nimic nu garanteaza o guvernare mai reusita. Aici e problema: vorbim de schimarea Guvernului, nu a guvernarii.