Nasterea unei democratii

Croatia se pregateste sa depaseasca "era Tudjman". Partidul defunctului presedinte, Uniunea Democratica Croata, a pierdut si cursa pentru alegerile prezidentiale, dupa ce, in urma cu aproximativ o luna, inregistrase un usturator esec si in cele legislative. Reactia Uniunii Europene a fost entuziasta. La Bruxelles, ministrii afacerilor externe ai tarilor membre ale UE au hotarit sa il invite pe premierul croat la viitoarea lor reuniune, din 14 februarie, in vederea demararii procesului de asociere a Croatiei la Uniune.
Avind in vedere ca Ivica Racan – noul prim-ministru instalat la Zagreb – este seful comunistilor reformati, reactia occidentala pare, la prima vedere, ciudata. Atitudinea UE poate fi insa inteleasa in contextul starii de fapt existente timp de zece ani in fostul stat din federatia iugoslava. Abstractie facind de culoarea politica a cistigatorilor, Vestul spera in instaurarea democratiei parlamentare ca regula de baza a jocului politic din aceasta tara.
Sistemul politic din Croatia ultimilor zece ani poate fi descris, cu o oarecare ingaduinta, ca unul prezidential. Personalitate controversata a istoriei recente a Balcanilor, Tudjman, artizanul independentei Croatiei, a instaurat un regim de mina forte, in care institutia prezidentiala avea puteri aproape nelimitate, transformind parlamentul intr-un apendice inutil. In plus, Tudjman a incalcat deseori principiile acordului pe care l-a semnat la Dayton in 1995, atragindu-si criticile Occidentului.
Social-democratii si social-liberalii nu au prea multe merite in victoria electorala, care este pusa mai degraba pe seama erorilor lui Tudjman si ale HDZ. Ruptura aparuta intre preocuparile nationaliste ale fostului presedinte si ale partidului sau si nevoile populatiei, prinsa in problemele inerente procesului de trecere de la un sistem centralizat la o economie de piata, devenise din ce in ce mai evidenta in ultimul timp. Regresul economic, izolarea politica externa si coruptia generalizata au fost principalele elementele care au dus la esecul partidului lui Tudjman, pentru care se anunta vremuri grele.
Pina acum, in Croatia, alegerile nu au facut decit sa legitimeze regimul autoritar al unui lider care a stiut sa joace cartea nationalismului pentru a cistiga doua mandate prezidentiale. Croatii au descoperit insa ca idealul statului national nu tine de foame si au hotarit ca este necesara o schimbare. O schimbare politica susceptibila sa aduca o imbunatatire si in plan economic.
Evolutia evenimentelor de la Zagreb da sperante Europei in privinta trecerii Croatiei spre democratia autentica, inlocuind asa numita "democratie intoleranta" pe care revista "Foreign Affairs" o vedea ca o caracteristica speciala a sistemelor politice din Balcani. Primul pas in acest proces, care se anunta a fi dificil si de lunga durata, va fi al doilea tur al alegerilor prezidentiale, pe 7 februarie.
Favoritul scrutinului pare a fi Stipe Mesici, fost membru al Uniunii Comunistilor din Iugoslavia, ultimul presedinte al Consiliului de stat al federatiei iugoslave si fost prim-ministru al lui Tudjman. Mesici are faima unui politician populist, in defavoarea sa pledind si informatiile privind legaturile sale cu lumea oligarhiei economice de la Zagreb. Lui i se va opune liberalul Drazen Budisa, fost lider al studentilor in asa numita primavara croata din 1971, cunoscut drept un disident al regimului comunist, inchis timp de patru ani pentru convingerile sale. Toate indiciile arata insa ca Budisa este o victima sigura in fata charismaticului Mesici, mai ales dupa refuzul lui Mate Granici de a-l sprijini.
Desi ambii candidati ramasi in cursa, Stipe Mesici si Drazen Budisa, au promis ca vor acorda o mai mare putere de decizie parlamentului si ca vor promova reforme politice si economice, experienta a demonstrat ca nu tot ce promit politicienii in campaniile electorale se si realizeaza. Oricum, chiar trecerea puterii in alte miini fara un razboi civil este o performanta pentru spatiul fostei Iugoslavii. (Ionel AFRASINEI)