Noua misiune a lui Brahimi

Desemnarea lui Lakhdar Brahimi in functia de reprezentant special al Ligii Arabe (LA) si al ONU in Siria se doreste a fi o garantie ca incercarile de solutionare negociata a conflictului vor continua, desi nu exista motive de optimism in privinta rezultatului. Reputatia excelenta de care se bucura Brahimi in cadrul ONU ar trebui sa atenueze nelinistea generata de abandonul lui Kofi Annan. Unui fost secretar general ONU trebuia sa-i urmeze cineva care sa transmita implicit, prin personalitatea sa, mesajul ca angajarea se mentine, ca nu se asteapta sfarsitul razboiului civil pentru a vorbi despre pace. Selectarea unui fost responsabil ONU specializat in operatiunile de mentinere a pacii si rodat in pozitii de responsabilitate in Irak, Afganistan si alte puncte fierbinti este o miscare de siguranta.

Diplomatul algerian Lakhdar Brahimi a fost coordonatorul echipei care a elaborat un extrem de influent raport despre provocarile cu care se confrunta misiunile de mentinere a pacii (peace keeping) intreprinse de forul mondial. Documentul, publicat in anul 2000, este o pledoarie in favoarea reformei institutionale in cadrul ONU si a intaririi capacitatilor de finantare, totul spre a permite derularea unor misiuni mai eficiente. De asemenea, raportul se refera si la asa-numita „constructie" sau „edificare" a pacii, un concept care exprima ideea ca armistitiul intre grupurile inarmate nu se poate transforma intr-o pace adevarata decat pe fondul cresterii increderii reciproce intre segmentele societale rivale pe care le reprezinta respectivele grupuri si al evolutiei catre statul de drept si buna guvernare.  

Desigur, cazul sirian este unul diferit, pentru ca tara se afla in plin razboi civil. Aceasta va solicita ca energia lui Brahimi sa se canalizeze cu prioritate intr-o directie politico-diplomatica. Nu se poate vorbi de peace keeping, ci doar de initiative care sa permita incetarea focului. In raportul din 2000 se facea referire la consensul in cadrul ONU ca element  necesar pentru ca o operatiune de mentinere a pacii sa aiba succes, iar observatia este valabila si acum, in dosarul sirian. Nevoia de colaborare intre marii jucatori este cu atat mai urgenta, dar atenuarea divergentelor intre membrii permanenti ai Consiliului de Securitate nu intra in fisa postului lui Brahimi. Este o chestiune de politica la varf. Probabil ca acesta a fost unul dintre motivele pentru care el a ezitat, inainte de a accepta aceasta misiune a ultimei sanse.

De-a lungul timpului, Brahimi si-a construit o reputatie de negociator independent. Au fost dese momentele in care s-a distantat public de linia Statelor Unite, cele mai semnificative in acest sens fiind pozitiile pe care le-a adoptat in perioada in care exercita functia de reprezentant ONU in Irak. Acum, in conditiile in care guvernul lui Bashar Al-Assad denunta zilnic amestecul occidental, faptul ca reprezentantul LA-ONU  poate aparea drept un mediator onest si dezinteresat ii ofera sansa unui acces mai bun la liderii de la Damasc. Insa probabilitatea ca Assad sa schimbe de bunavoie cursul scade, pe masura ce luptele continua cu intensitate, iar interesele, banii si ideile de peste granite (inclusiv cele de tip fundamentalist islamic) au un rol tot mai mare.

Nu este exclus ca rolul lui Brahimi sa inceapa cu adevarat doar din momentul in care Assad va fi inlaturat de la putere, indiferent de forma sub care se va derula schimbarea la varf. Atunci, resursele diplomatului algerian ar fi extrem de utile in procesul de aducere la masa discutiilor a reprezentantilor tuturor gruparilor etnice si religioase.

Insa comunitatea internationala asteapta multe de la Lakhdar Brahimi pe termen scurt, iar diplomatul algerian trebuie sa ofere in primul rand idei. A promis ca va recurge la o tactica diferita de cea a predecesorului sau, Kofi Annan, dar nu se stie daca va gasi si o strategie alternativa. Astfel ca  acordul-cadru negociat de Annan ar putea ramane pe agenda, ca reper, si dupa 1 septembrie. Intrebarea care se pune tine de numarul si resursele politice ale celor care mai cred in el.

Factorul timp nu il favorizeaza pe Brahimi. Conflictul sirian este, in fapt, nu doar un conflict civil, ci si unul interstatal purtat „prin procura" – o dimensiune care se adauga celor interne. Riscul ca el sa degenereze intr-un razboi interstatal  deschis, cu implicarea Iranului, este mare. Pentru a evita acest scenariu sau alte traiectorii de agravare, viitorul plan Brahimi sau poate viitoarea tactica Brahimi – daca asa se va numi – ar trebui sa vina foarte repede.