Nu dati vina pe criza!

Aproape ca nu exista saptamina sa nu auzim de falimentarea ori desfiintarea vreunui club sau – in cel mai fericit caz – de necazurile financiare care se tin gaie de sportivi din toate disciplinele, de conducatorii si tehnicienii gruparilor sportive. Romania se afla in criza economica, iar criza asta blestemata se simte din plin si in sport. Insa ceea ce se intimpla la Iasi depaseste cu mult asteptarile pesimiste ale celor mai calificati ciocli. Mai ales ca, la Iasi, nu atit criza este vinovata, cit opacitatea sau reaua-vointa a alesilor locali, cei care nu cu mult timp in urma ne cerseau voturile prin toate cotloanele urbei. Criza se simte la Iasi, dar se simte la fel si la Cluj, Timisoara, Brasov, Craiova sau in alte orase mari ale tarii. Nu cunoastem un oras de calibrul Iasului fara cel putin o echipa cu care sa se mindreasca: handbalistii din Constanta, baschetbalistii din Ploiesti, rugbistii din Baia Mare, si exemplele pot continua. Sporturile individuale (chiar mascate in competitii pe echipe) sint cele ce onoreaza cel mai mult un oras, fiindca aduc medalii la competitiile internationale, dar noi, iesenii, am ajuns sa ne mindrim cu sportivi plecati spre locuri mai manoase – cazul sabrerilor din lotul Romaniei ori al boxerului Mihai Nistor, care a adus recent cel mai valoros titlu national orasului Bacau. La starea in care se zbat cluburile iesene, performantele par miracole, fiindca sportivii de talent ai Iasului nu au conditiile minime pentru trecerea pirleazului spre performanta. Astfel, cluburi ca Politehnica sau CSM intra in combinatii cu grupari mai bine dotate din alte locuri, acceptind dubla legitimare pentru a nu pierde cota din fondurile bugetare pentru performante, in fapt, aceasta dubla legitimare fiind un pas spre… simpla legitimare in scriptele "partenerului". La Jocurile Olimpice de la Atena 2004, Iasul a avut patru sportivi legitimati (chiar cinci, daca nu s-ar fi descoperit o atleta dopata), la Beijing 2008 – unul singur (pistolarul Iulian Raicea), iar la Londra 2012 am putea trimite citiva, doar daca talentele de la tir, judo sau scrima nu s-ar risipi prin alte parti, mai ales ca sectiile sportive de frunte ale Iasului sint acum in mare pericol.

De unde provine acest pericol care nu mai are mult pina a suna stingerea sportului iesean? De la doi dintre alesii iesenilor: unul mult prea indragostit de fotbal si altul cu alergie la mingea rotunda. Si, deloc neesential, cei doi se afla in tabere politice diferite. Primarul Iasului a avut prea multa grija de mult iubita sa Politehnica, impunind o cota exagerata din fondurile Fundatiei Sportului Iesean inspre echipa sa de suflet si – din pacate – rezultatele nu au fost pe masura asteptarilor. Pe de alta parte, presedintele Consiliului Judetean s-a luptat sa-si recupereze o datorie de la defunctul club de fotbal, fara a se gindi nici o clipa ca asasineaza celelalte sporturi. Pentru primul dintre ei, sportul este sinonim cu fotbalul, pentru celalalt, disciplinele extrafotbalistice sint "victime colaterale". Zicerea "ca la noi la nimenea" rimeaza perfect cu povestea sportului iesean, fiindca partile se hiriie prin instante, una pentru fotbal, alta contra fotbalului. Care fotbal, reprezentat prin noua CSMU Politehnica, a fost alimentat mai mult tot prin FSI decit prin noul actionar majoritar, Ionut Negoita. Dar cel putin are sansa de a iesi la liman daca acesta din urma ar intelege ca sponsorizarea inseamna asigurarea majoritara a fondurilor necesare echipei, mai mult decit schimbarea antrenorilor si a managerilor. Pe cind celelalte sectii, dintre care unele cu rezultate excelente (judo, canotaj, sah, scrima s.a.), sint condamnate pe altarul aversiunilor de alta natura. Solutii sint in numar de doua, prima care poate fi exprimata prin traditionalul limbaj de lemn: "partile implicate sa treaca urgent la discutii si sa ajunga la un acord, fiindca sportivii de performanta trebuie sa aiba parte de toate conditiile pentru a aduce glorie orasului, sportul fiind cel mai bun ambasador, etc…". A doua se exprima prin doua cuvinte, "la urne", dar se realizeaza doar in rastimpuri.

Ca discordia (nu criza!) este principalul blestem al sportului iesean o demonstraza si alta drama petrecuta recent in domeniu, decesul Penicilinei. O drama la care oficialitatile locale au aport mai putin, insa dovedeste din plin talentul concitadinilor nostri de a da cu dreptul in stingul. Cind spui Penicilina, primele cuvinte care iti vin in minte sint Antibiotice S.A. si Nicu Roibescu. De patru decenii incoace. Intelegerea perfecta a facut ca echipa de volei feminin, cea mai titrata pe plan local in sporturile de echipa, sa ceara extrem de rar aportul Municipalitatii. Cind sponsorul si mentorul echipei nu s-au mai inteles, din pricina unei sali cu proprietate difuza (asa cum sint toate proprietatile provenind inca din epoca socialista), Penicilina a fost retrasa din campionat. Firma de medicamente doreste o reorganizare a clubului, in cadrul caruia Nicu Roibescu sa aiba un rol de conducere, probabil onorific. Octogenarul antrenor si manager nu are incredere in proiectul Antibiotice S.A. si rezultatul este ca, in prezent, exista doua Peniciline in stare de conservare: una exclusa din sistem pe cel putin trei ani de acum incolo, cealalta de-abia inscrisa la Tribunal, cu sanse de a porni de la zero, in cazul in care procesul in derulare pentru uzucapiunea salii va da cistig de cauza sponsorului. Mai poate sustine o minte limpede ca vinovata este criza economica?