O drama cu trei inculpati

In aceste zile, microbistii timisoreni au fost la un pas de o drama cumplita: pierderea locului in Liga I, chiar in anul in care formatia lor favorita a ajuns in circuitul Cupelor Europene. So chiar daca, recent, timisorenii au renuntat la denumirea de Poli si la culorile alb-violet (sau mov, in varianta indulcita), pericolul nu a trecut intrucit Claudio Zambon pare hotarit sa se bata pentru cele 300 de mii de euro pe care gruparea de pe Bega le datoreaza ca penalizari pentru intirzierea aplicarii deciziei TAS.

Fosta AEK Bucuresti sau Fulgerul Bragadiru a fost adoptata greu de timisoreni, dar de cind se numeste Poli si poarta culorile alb-violet, a intrat in inimile lor. Marian Iancu nu este omul care sa inspire prea multa stima si admiratie, dar suporterii l-au acceptat, constienti ca fara implicarea acestuia, Timisoara n-ar fi ajuns ce este. Claudio Zambon, italianul acela antipatic, cu renume mai mult de pokerist decit de business-man, este persona non-grata pe Bega. Pentru banateni, el este diavolul de la care s-au tras toate nenorocirile trecute, prezente si viitoare. A preluat echipa intr-un moment critic, pentru a o infunda si mai mult in prapastie si acum i-a revendicat mostenirea genetica, la fel ca o mama denaturata, care si-a abandonat pruncul in cimitir, pentru ca – odata vazut mare, frumos si bogat – sa-si revendice nevrednica maternitate.

Cine sint vinovatii, intr-o ordine crescatoare?

Vinovatul numarul 3: Claudio Zambon. Fie ca a crezut ca fotbalul este un business ca in Italia lui natala, fie ca a tras la cacealma (ca doar este expert in chinte sparte vindute ca royale!), italianului nu i-a pasat prea mult nici de fotbal, nici de Timisoara. Dovada este ca a distrus fosta echipa studenteasca si, avind o patalama la mina de la FRF, cu palmaresul, insemnele si denumirea, si-a mutat echipa in Capitala, fuzionind-o cu o echipa din Dor Marunt, localitate mai putin cunoscuta chiar si decit Bragadiru (acolo doar se face bere buna, nu?). Apoi a revendicat paternitatea gruparii, nu pentru a lansa fotbalul timisorean, nici cel de prin mahalalele Bucurestiului, Doamne fereste (mostra de comportare manageriala: "Daca vreti salarii, trimiteti-va nevestele la produs" – zis-a Zambon catre jucatorii sai din Liga a IV-a bucuresteana). Ci pentru a stoarce niscai lovele de la Marian Iancu pe seama capitalei fotbalului romanesc antebelic! Nu si-a inchipuit bietul Zambon, ca Marian Iancu are verticalitate si a mers pina in pinzele albe. Despre "verticalitatea" lui Iancu oleaca mai jos.

Vinovatul numarul 2: Mircea Sandu &staff-ul FRF. Nu stim cit de adevarate sint acuzele aduse de "Iancu de Timisoara" conducerii fotbalului romanesc. Iancu a mai amenintat cu "dezvaluiri senzationale", care s-au dovedit cacealmale de doi lei. (Cel putin a lui Zambon a fost perfecta!). Ramine doar nepasarea si superficialitatea cu care federalii au tratat cazul Timisoara, daca n-o fi vorba chiar de aversiune cu iz vindicativ, tinind cont de "dragostea fierbinte" pe care au manifestat-o banatenii fata de Mircea Sandu &Co. Totusi, nu excludem o tira de adevar in diatribele lui Iancu, fiindca Iancu a atacat consecvent conducerea FRF. Boss-ul timisorean nu este singurul care s-a napustit asupra "nasului", dar Mircea Sandu, individ cizelat, cu maniere occidentale, i-a neglijat pe ceilalti. Gigi Becali a fost chiar ajutat sa nu fie exclusa Steaua din Liga Campionilor. Ma rog, Steaua e Steaua, dar ceea ce spune Gigi nu ustura chiar tare, omul zice una, miine alta, pe cind Marian Iancu, cu vorba lui asezata de bariton parlamentar, s-ar putea sa trezeasca niscai fiori la Casa Fotbalului. Si cum raul trebuie taiat de la radacina, oamenii si-au facut treaba in proportia utila propriilor interese si s-au ascuns sub bulendrele TAS.

Vinovatul numarul 1: Marian Iancu. Managerul de pe Bega are dreptate, fara indoiala, dar n-a stiut cum sa gestioneze aceasta dreptate. Si a murit cu ea in brate. Pe Zambon l-a tratat cu sictir, pe Mircea Sandu cu dispret, s-a inconjurat de oameni incompetenti, a fost aparat de un "cal troian", convins ca, odata si odata, dreptatea ii vine plocon. Cit despre "verticalitate", este suficient sa amintim recentele declaratii ale sale, cu mita pe care i-ar fi dat-o lui Mircea Sandu. Declaratii care deschid doar doua posibilitati: ori Iancu este la fel de corupt ca si inaltul personaj fotbalistic, ori acelasi Iancu minte de ingheata apele. "Verticalitatea Iancului" s-a mai inclinat si in fata lui Mircea Sandu, chiar in momente de criza. Ceva temenele inspre "nas", iar tinerii sai colaboratori, egal "albie de porci". Mircea Sandu n-are cum uita sprijinul acestor "verticalitati de aur", transformate subit din aprigi contestatari, in simpli oameni de casa. (Casa Fotbalului, desigur!). Megalomania prosteasca, incomptenta, nepasarea, sau poate dezinteres ocult (cine stie?) din partea lui Iancu au adus Timisoara in situatia de victima. Noroc ca Dumnezeu i-a dat burtosului personaj mintea romanului de pe urma, Iancu renuntind pina la urma la donquijotismele gen "Murim cu demnitate". E drept, suporterii violeti l-au sprijinit in actiunea sa sinucigasa, dar pina la urma au realizat ca acest sacrificiu este inutil. Atunci cind fanii ar fi schimbat drumurile europene cu deplasari la Gataia si Jimbolia, Marian Iancu ar fi ajuns la fel de iubit pe Bega, precum Claudio Zambon.