O harta a clientelei politice

Punctul de plecare al unui proiect care poate scoate la suprafata dimensiunile uriase ale clientelismului. Asa ne apare munca de documentare, sistematizare si analiza depusa de blogulparlamentarului.ro. Adunind sumele afacerilor pe care numai 81 dintre parlamentari recunosc ca le-au realizat cu statul, rezulta o suma impresionanta: 360 de milioane de euro doar in 2010, adaugind si ramasitele anilor din urma, in special din 2009, se fac peste 566 milioane de euro. Si asta in anii crizei, cind, teoretic, nu a mai fost de unde. Sa inmultim cifra cu anii unui mandat si iese bine peste un miliard de euro! Oficial, prin conturile a citorva zeci de oameni!

Repetam: afacerile derulate la vedere, prin firmele la care sint actionari, cu tot ceea ce inseamna institutii ale statului, primarii, consilii judetene. Sursa informatiilor? Nimic in plus altceva fata de declaratiile de avere si de interese ale demnitarilor, acele hirtii completate in batjocura sau chiar ignorate. Ca tot romanul, stim ca realitatea recunoscuta este doar virful aisbergului. Stim ce inseamna afaceri derulate prin interpusi si prieteni etc. Domnu’ senator sau deputat are, oricind, o lista scurta de firme capabile sa prinda contracte de constructii, intretinere, consultanta, achizitii etc. Aici nu vorbim de "clientela PDL", devenita tinta a opozitiei. Dimpotriva, statistica arata o clientela coplesitor PSD-ista si PNL-ista pina in 2009, cu o timida incercare de competitie din partea PDL abia din 2010, cind ajunge la guvernare. Poate cei din PDL or fi mai priceputi in camuflare.

Unele afaceri sint "gindite" la nivel local. Vreo 30 de parlamentari au facut afaceri chiar cu institutiile publice din zona unde au fost alesi. Pe fata, alesul si-a transformat circumscriptia intr-un land economic, devenind un fel de vataf din care obtine renta.

Sa facem un pas mai departe, spre administratia locala, la primarii, prefecturi si consiliile judetene. O, ce nebunie! In peste 3000 de primarii, daca proportia parlamentara se mentine, ar iesi, fara greutate, cel putin vreo 600 de edili pusi pe "afaceri". Iar unii dintre ei intrec cu mult, foarte mult posibilitatile unor parlamentari. Un primar de sector in capitala sau al unui oras care sare de 100.000 de locuitori sta pe o mina de aur. Ce am uitat? Sefi de consilii judetene, sefii serviciilor descentralizate, directori ai firmelor de stat etc. Sa ne oprim aici. Sint de ajuns pentru a explica de unde vine presiunea extraordinara a cheltuielilor publice si de ce nu pot fi tinute sub control, cind se imagineaza "servicii" pentru institutiile de stat ori cind se achizitioneaza produse la preturi astronomice. Sa ne miram de ce anul trecut s-au cheltuit 175 milioane de euro doar pentru laptopuri si telefoane mobile?

Cifrele adunate de blogulparlamentarului.ro ne arata o mica parte din ceea ce reprezinta statul captiv, cu resurse limitate, impartite ca o prada, nu dupa competente si performata, cit dupa retete din ce in ce mai rafinate ale coruptiei. Iar coruptia nu apare ca indicator din numarul dosarelor la DNA, ci din sumele exorbitante care se invirt intre politicieni si institutiile pe care le conduc sau se afla in relatii de orice natura. Aceasta clientela nu numai ca  pirjoleste banul public prin rapacitate, dar si are un efect devastator asupra relansarii economice, pentru ca, intr-un asemenea mediu, ii sufoca pe cei mai buni. Este indicatorul pe care nici FMI, nici o alta o alta institutie nu are cum sa prinda in modelarile sale privind cresterea economica si perspectivele ei. Harta clientelei politice ne ofera radiografia unei tari fara speranta.