Caută 
4 MIN
Demonstratia facuta de MRU la B1TV, in ceea ce priveste urgenta initierii de catre Guvern a unei noi legi a despagubirilor fostilor proprietari, nu are cusur si nici spatiu de manevra. La 12 iulie (sau peste inca sase luni) vine un moment al adevarului, fie in forma deciziei pilot de la CEDO, nesustenabila pentru posibilitatile financiare ale statului, fie intr-o forma agreata de partidele politice. Guvernul a propus plafonarea la 15% din valoarea proprietatilor, esalonata pe 10 ani. Scandalos de putin, greu de suportat pentru fostii proprietari, dar, dupa calculele facute de ministrul Finantelor, singurele estimari realiste si oneste in raport cu ceea s-a promis, sperat si facut in ultimii 22 de ani. Intr-o atare situatie si scuzele pot fi considerate o insulta, iar legea ajunsa in Parlament, sub aceasta forma, reprezinta un test total, ideologic, juridic si electoral pentru partide. Din motive diferite, partidele nu vor putea conveni, inainte de alegeri, asupra unei legislatii.
Din USL, liberalii se gindesc ca vor avea o misiune usoara. Printr-un „nu" rasunator ei vor cauta sa-si reafirme optiunile ideologice prin etichetarea legii ca o „noua nationalizare" si a lui MRU drept un pui de comunist. Sigur, poate fi un succes de scena parlamentara in plina campanie electorala. In realitate, liberalii nu pot explica de ce modalitatile de despagubire integrala a fostilor proprietari gindite de PNL au fost inutile sau au ramas simple planuri pe hirtie. A se vedea doar Fondul Proprietatea, un instrument de speculatii bursiere, din care prea putini au reusit sa obtina ceva. Valoarea nominala de emitere a actiunilor la Fond a fost de 1 leu, dar valoarea pe bursa a variat intre 40% si 60%. Cine alege sa-si vinda actiunile opteaza, automat, pentru o despagubire partiala, mai mare decit cea propusa de Guvern acum, dar, in esenta, una care nu respecta principiul garantarii proprietatii, corespunzator unui 100%. Asadar, daca liberalii vor critica acest 15% si vor cere 100% ar fi bine sa-si aduca aminte ca ei au reusit doar 40% sau 60%, dar si de brambureala si lentoarea analizarii cererilor depuse la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor (ANRP), cu portite special gindite pentru a favoriza decizii „peste rind". Si PNL poarta responsabilitatea zecilor de mii de dosare inca necercetate, deci nu a facut din aceasta o prioritate a guvernarii in perioada 2004-2008.
Pentru PSD, tema a ramas una incomoda. Declaratiile de tipul „proprietatea e un moft", recomandari adresate instantelor de a opri restituirea proprietatilor in anii 90, o infloritoare mafie a imobilelor nationalizare vindute ilegal au avut ca efect stringerea miilor de dosare la CEDO. Interesele si sorgintea comunista ale acestui partid stau, de fapt, la originea complicatiilor si situatiei unice a Romaniei in raport cu celelalte tari ale fostului bloc sovietic. Nu inseamna ca nu-i vom vedea pe Victor Ponta si Adrian Nastase cerind nu doar 100%, ci si dobinda la sumele estimate. E in caracterul lor asa ceva si nu pot concepe o relatie onesta cu proprietarii. Pentru PSD, orice lege a proprietatii ar fi propusa, dezbaterea se rezuma la un prilej de a umili puterea.
PDL poarta raspunderea tergiversarilor lui Emil Boc si a tolerarii cu buna stiinta a situatiei penale de la ANRP. „Pasivul" lasat de PSD si PNL, departe de a fi rezolvat, a fost ascuns sub pres si pus la dispozitia retelelor care cumparau drepturi litigioase. Fostul premier nu a perceput miza problemei si nici nu a avut curajul sau viziunea sa o explice. In actiunea concreta si initiativa politica, PDL nu a avut mai multa vointa ca PSD, iar acum, daca se propune limitarea despagubirilor la 15% sau 25%, liberal-democratii ar fi lipsiti de argumente pro si contra. Singura miza a parlamentarilor PDL este scoterea discutiei de pe agenda electorala, multumindu-se cu pasarea legii in bratele urmatorului Executiv sau in responsabilitatea totala a lui MRU. PDL ar fi fericit ca o decizie de plafonare sa nu se ia inainte de alegeri pentru a nu-si antipatiza fostii proprietari.
In formula propusa de Guvern, legea nu are sanse de a trece de Parlament si din cauza UDMR. Pentru uniune, adepta declarata a restituirilor in natura a imobilelor apartinind bisericii romano-catolice, miza este una prea importanta si va marsa pe obisnuitul santaj al parasirii Guvernului. In fond, ce o mai retine?
Este evident ca aceasta serie de argumente a fost luata in calcul si de premierul Ungureanu cind a redactat noul proiect al legii. Pentru oricine ii urmareste activitatea, intrebarea ar fi urmatoarea: a facut-o, la spartul tirgului, pentru ca este o situatie fara iesire pentru statul roman sau este, intr-adevar, un nou tip de comportament politic, responsabil, unul despre care se presupune ca va sta nu doar la baza viitoarei miscari politice, ci va face diferenta fata de restul? Dezbaterile vor fi un test, iar fostii proprietari pot inclina balanta, fie alergind inca vreo 200 de ani dupa o Fata Morgana a restituirilor 100%, fie acceptind noul contract, dureros, dar nemincinos.
