Oceanul neglijentei

Poate ca n-ar fi trebuit sa revenim, la aproape o jumatate de luna de la incheierea Jocurilor Olimpice de la Sydney, asupra unor aspecte neplacute petrecute acolo, daca situatiile in care s-au pus Andreea Raducan, Doina Melinte si Dorel Simion nu ar evidentia aceeasi eterna neglijenta de care sufera societatea noastra: sfinta filosofie "laissez-faire" sau, mai pe romaneste, "ce dracu’ poate sa se mai intimple om vedea". Mai flagranta in cazul boxerului, in care n-a fost nici un pic de efedrina sau nandrolon, Simion putindu-si savura in liniste medalia de bronz de la Sydney, ca nu i-o ia nimeni. Numai ca neglijenta lui Dorel era pe punctul de a sapa o groapa imensa in bugetul Comitetului Olimpic Roman, si asa devastat de atitea evenimente triste.
In varianta sa oficiala, cazul Andreea Raducan si-a gasit o explicatie simpla: o amnezie de moment a medicului Ioachim Oana, care a administrat gimnastei doua pastilute de nurofen, cu gindul ca nimic nu se poate intimpla, din moment ce nu s-a inregistrat nici un caz scandalos de dopaj in acest sport. Singurul lucru care socheaza aici este experienta medicului Oana, cu o vechime in gimnastica nationala de aproape 30 de ani. E greu, foarte greu de acceptat ca un personaj de o asemenea reputatie sa nu fi stiut pe de rost lista substantelor interzise fie de catre Federatia Internationala de Gimnastica, fie de Comitetul International Olimpic. De altfel, circula o versiune interesanta, lansata de ziaristii romani prezenti la Sydney, o versiune neconfirmata, dar care merita putin analizata. Cica doctorul Oana n-ar fi avut nici o vina, saracu’, ci taman Andreea s-a autoservit cu pilulele cu pricina. Nu pentru a-si imbunatati performantele in concursul de individual compus, ci pentru ca se simtea racita, iar senzatiile neplacute nu treceau nici de-al dracului cu alte medicamente. Ce si-o fi zis fata? "Doctorul asta prea sufla in iaurt, ce mi se poate intimpla pentru o tira de nurofen? ". Si iata ca s-a intimplat! Realitatea ca medicul si-a luat asupra lui vina nu trebuie sa surprinda, fiindca, daca s-ar fi spus adevarul, nimeni n-ar fi avut nici un dubiu ca Andreea Raducan s-a dopat cu buna stiinta. E nevoie sa repetam ca varianta de mai reprezinta un simplu zvon, neconfirmat, dar, indiferent daca e adevarat sau este reala versiunea oficiala, tot de neglijenta e vorba. Mai conteaza, oare, a cui e neglijenta?
La o privire mai atenta, si in cazul Mihaelei Melinte in prim plan se afla tot un soi de neglijenta. Faxul primit de Federatia Romana de Atletism de la forul international, la inceputul lunii septembrie, anunta ca recordmana mondiala la aruncarea ciocanului a fost depistata cu nandrolon. Cam in aceeasi perioada, un fax similar au primit si conducatorii atletismului american, privitor la atletul C.J. Hunter. Yankeii, mai pragmatici, l-au atentionat pe uriasul aruncator de greutate, care s-a "accidentat" instantaneu, nemaiparticipind la Olimpiada. Diferenta intre cazul Hunter si cel al Mihaelei este ca, daca americanul a fost depistat pozitiv in urma unui concurs desfasurat la 28 iulie (rezultatul fiind transmis in termenul legal de trei luni), testul buclucas al Mihaelei s-a facut in mai. Cu toate ca laboratorul respectiv a gresit flagrant (sau poate ca au mizat pe asta!), oficialii Federatiei Romane n-au miscat un deget pentru a reglementa situatia, ei au fost convinsi ca, daca s-a depasit termenul, atleta nu poate pati nimic si au lasat lucrurile sa curga de la sine. Lucruri care au curs intr-un mod dureros si rusinos, Mihaela Melinte fiind oprita sa concureze chiar in ziua cind trebuia sa intre in focul calificarilor!
In sfirsit, poate cea mai hilara neglijenta este cea a lui Dorel Simion si a reprezentantilor boxului romanesc in metropola australiana. La doua zile dupa semifinala pierduta in fata rusului Oleg Saitov, Simion s-a prezentat la festivitatea de premiere in echipament de concurs (sort si tricou), uitindu-si in cantonament treningul pe care era obligat sa-l poarte. Fiind atentionat de organizatori, Dorel a imprumutat un trening marca "Lacoste" si de aici a venit dezastrul. Fiindca Comitetul Olimpic Roman avea un contract extrem de avantajos cu firma "Adidas", contract incalcat pentru simplul motiv ca pugilistul roman a facut, din inconstienta, publicitate celui mai puternic concurent al partenerului contractual al olimpicilor romani. Din aceasta cauza, "Adidas" a fost pe punctul de a cere rezilierea contractului si daune materiale in valoare de peste 500.000 de euro. Suma care ar fi trebuit imputata boxerului si antrenorului sau, Gheorghe Simion, fiindca e greu de admis ca un sportiv cu experienta lui Dorel, obisnuit cu podiumurile de premiere, nu cunoaste uzantele de protocol. In cele din urma, s-a ajuns la o intelegere cu prestigioasa firma de echipament sportiv, la fel ca si acum patru ani, la Atlanta, cind s-a intimplat alta dandana, cu atletii. Atunci, COR a semnat un contract similar cu "Adidas", fara a tine cont ca sportivii din lotul de atletism erau legati printr-un alt contract, semnat de Federatia de Atletism, cu o alta firma. Situatie in care, indiferent ce echipament purtau, sportivii romani ar fi fost in culpa.
Trei cazuri neplacute, in care numitorul comun este neglijenta, explicabila in parte prin situatia specifica a Romaniei, tara in care, mai peste tot, ilegalitatile sint musamalizate, chiar si in cazuri mai grave decit cele mentionate mai sus. Numai ca in restul lumii se aplica foarte strict vorba romaneasca "unde-i lege nu-i tocmeala!" (Nicolae GRECU)