Olimpiada cu pumnul in masa

Unii spun ca Jocurile Olimpice care au inceput ieri la Beijing reprezinta editia cu numarul 29, desi lumea sportului modern s-a intrunit doar de 25 de ori. Istoricii care vor sa pastreze traditia antica introduc si cele trei Olimpiade care nu s-au disputat din cauza conflagratiilor mondiale, stiut fiind ca la grecii vechi, Olimpiada insemna intervalul de patru ani dintre competitii si nu Jocurile in sine. In miezul acestei neintelegeri, ne limitam in a acorda, simbolic, Jocurilor din Olimpice de la Beijing, cifra trei. Olimpiada chineza este a treia manifestare de acest gen acordata unui stat totalitar, dupa cea din 1936 de la Berlin si cea din 1980, de la Moscova. Atit nazistii germani, cit si comunistii sovietici au folosit idealurile olimpice in scop propagandistic: propaganda rasiala in 1936, propaganda ideologica, in 1980. La Berlin, participarea a fost un record pentru acele vremuri, pentru ca regimul lui Hitler a subventionat unele tari care nu-si puteau trimite reprezentanti la Jocurile Svasticii. Semnificativ este faptul ca Romania, care isi inscrisese la Olimpiadele precedente bruma de sportivi pe baza de subscriptii publice, a ajuns la o participare record, care cuprindea nu numai sportivi, dar si coruri, ansambluri de dansuri, tacimul necesar pentru manifestarile adiacente. A ramas in istorie gestul Führerului de a refuza sa-l felicite pe invingatorul sariturii in lungime, nemuritorul afro-american Jesse Owens, Hitler fugind din tribuna oficiala ca un biet manglitor prins la furat gaini. A facut-o invinsul lui Jesse, germanul Lutz Long, si "arianul" a platit greu pentru asta.

La rusi, regimul stagnarii lui Leonid Brejnev, a trebuit sa demonstreze superioritatea socialismului si comunismului prin sport, la un an dupa ce Armata Rosie a "eliberat" in stil propriu Afghanistanul de o fractiune contrarevolutionara ce nu vroia sa faca sluj in fata Moscovei. Regimul sovietic a suferit din plin, fiindca foarte multe tari cu mare potential sportiv, in frunte cu SUA si RFG, au renuntat la participare. Americanii au platit acest afront prin boicotarea Olimpiadei viitoare, de la Los Angeles, pentru motive de risul curcilor imbatate cu vodca. Dar Uniunea Sovietica, precum Germania nazista, a obtinut, daca nu stima internationala, macar locul I pe natiuni sportive. Multa lume pastreaza in memorie doua amintiri de protest sui-generis impotriva dominatiei sovietice in sport: victoria legendara a handbalistilor romani, dupa ce la pauza rusii aveau sase goluri diferenta si un gest, obscen si superb in acelasi timp, indreptat spre tribuna oficiala a stadionului de atletism de catre saritorul polonez cu prajina, Wladyslaw Kozakiewicz, care i-a invins cu record mondial pe favoritii gazdelor.

Romanii au suferit atit la Berlin, cit si la Moscova, din cauza megalomaniei sportive. Calaretul Henri Rang a obtinut, la Berlin, prima medalie de argint a sportului romanesc, in proba de obstacole, in urma unui baraj pentru aur cu germanul Hasse, caruia i s-a aratat schita traseului de baraj intr-un mod vadit preferential. Iar la Moscova, cei de virsta medie isi amintesc tribulatiile Nadiei Comaneci si antrenorului Bela Karolyi, in timpul concursurilor de gimnastica: desemnarea drept campioana olimpica absoluta a unei rusoaice, Elena Davidova, care cadea in fund la sarituri si de-abia se tinea pe birna, ori modificarea abuziva a notei uzbecei Nelli Kim, pentru a o depasi pe Nadia.

Dupa asemenea evocari, intrebarea care se iteste este "ce ne asteapta in China"?

Regimul de la Beijing are antecedente in operatiunea de aburire a opiniei publice. Sa ne amintim doar ca, la sfirsitul anilor ’80, conducatorii chinezi erau vedete mondiale, dupa reformele economice care pareau – dupa ticaloasa revolutie culturala – un salt din Groapa Marianelor pina pe Everest. Insa foarte curind, lumea civilizata si-a dat seama ca reformele superstarului Den Xiaoping au fost dictate dintr-un birou cu portretul lui Mao pe masa. Baia de singe din Piata Tiananmen a fost o demonstratie prea cruda.

Ca forul conducator al olimpismului, CIO, a dat cu bita in balta acordind Beijingului Jocurile Olimpice, este indubitabil. Regimul chinez nu numai ca nu poate sa se abtina in a-si da arama pe fata nici macar atunci cind este in centrul atentiei mondiale, ba chiar – dupa cum sustin comentatori de prestigiu – folosesc Jocurile ca pretext pentru a-si satisface propriile scopuri imperiale.

Pe plan sportiv, pariul pe subiectul "China – locul I pe natiuni la Jocurile Olimpice" – pare a fi cistigat dinainte. Daca va fi cistigat prin metode oneste, vom vedea in timpul intrecerilor. Pentru noi, marea incercare va fi gimnastica si semnalele nu sint bune. Antrenorul Nicolae Forminte este mai degraba pesimist in privinta recoltei de metale pretioase, iar  acelasi Bela Karolyi trage un semnal de alarma: "Atentie: China va fura"!.

Si uriasul antrenor – ca tot patitul priceput – stie ce spune!