Caută 
3 MIN
Interventia fatisa si repetata a presedintelui Traian Basescu in jocul electoral intern din PDL, nu doar la TVR, ci si in diverse intilniri, este un demers fara precedent pentru un sef de stat. Prin preferintele manifestate si actiunile sale, seful statului pune PDL in fata unei optiuni cruciale: fie sa-i intoarca definitiv spatele, prin respingerea omului dorit de el la sefie, Emil Boc, fie sa se reconcilieze, dupa defectiunile in serie produse in Parlament.
In fapt, Basescu isi joaca ceea ce intelege a fi spatiul sau vital de putere. Acum poate controla premierul, guvernul, dar nu mai reuseste cu partidul de guvernamint. O arata seria accidentelor de parcurs din ultimul an. Acolo, de fapt, se decide inclusiv sustinerea parlamentara pentru masurile economice delicate, dure sau cele care mai aduc aminte de anti-coruptie. Recistigarea partidului pierdut, readucerea lui la ascultare este misiunea lui Boc, in timp ce curentul Vasile Blaga a ajuns sa reprezinte, prin contrast, curentul emanciparii fata de Zeus.
Exponentul triadei BVB nu va mai marsa neconditionat la planurile Cotrocenilor. Blaga inca isi linge ranile plecarii accidentale din Guvern, in urma unor proteste ale politistilor care i-au produs accese de furie presedintelui. Dorinta sa de revenire pare sa fie mai mare decit s-ar fi banuit. Ca-n vremurile bune, de citeva saptamini, si-a intensificat contactele cu organizatiile, obtinind sprijinul unor figuri importante din partid. Simte ca ar putea fi momentul sau. Iar pentru victorie nu trebuie decit sa pastreze tonusul existent in partid, cu iluzia unor vremuri roz la orizont. Astfel, si-a asumat riscul unei coliziuni frontale cu Basescu. Ca si acesta, merge pe strategia "totul sau nimic". Recompensa poate fi pe masura. Infringerea lui Boc ar putea duce la izolarea presedintelui la Cotroceni si, in cele din urma, la „cumintirea" lui. Reducindu-i spatiul de manevra, Blaga ar fi cel care exercita controlul asupra lui Basescu.
Problema evidenta a lui Blaga este ca ramine un jucator al mizelor mici. Crescut de sistem (doar a fost vames!), ar putea sa se impace cu oricine pentru o felie de putere si profit, de aceea e privit cu respect de Voiculescu si Vintu. Asteptat cu oarecare speranta si de opozitie, Blaga ar flutura steagul alb de pace, daca nu la vedere, cel putin pe zona netransparenta a afacerilor cu statul. O stie o parte a familiei lui, implicata profund in contracte cu institutiile publice. De cealalta parte, Emil Boc ramine o simpla interfata depersonalizata a presedintelui cu partidul, bun la sacrificiu, dar lipsit de forta, viziune si incredere.
Insa mai curios este ca nici o aripa si nici Traian Basescu personal, in acest plan de restart al PDL pentru recistigarea credibilitatii, nu iau serios in calcule implicarea "grupului Monica Macovei". BVB, prin Berceanu, il ataca repetat si fara menajamente. Presedintele da impresia ca tolereaza prin preajma idealismul doar pentru a nu lasa un flanc descoperit. Rolul lui Macovei, de unde vin cele mai puternice impulsuri de reformare a partidului, pe masura asteptarilor societatii civile, ramine decorativ in ambele variante.
O ultima chestiune. Daca Boc este dorit la sefia partidului, atunci se pastreaza valabila 100% varianta de lucru a schimbarii lui din fruntea Guvernului. Decuplarea functiilor de sef de guvern si de partid a fost imbratisata si de Traian Basescu. Singura intirziere a planului provine de la faptul ca, odata plecat de la Palatul Victoria, actualul premier nu va mai fi deloc atractiv, pierzindu-si capacitatea de a conditiona cu fonduri loialitatea locala, ceea ce ar putea conta in numararea voturilor. Din pacate, absorbit de competitia interna, PDL nu realizeaza ca motiunile prefigurate, Boc sau Blaga, nu pot reprezenta decit metode de supravietuire si nu de relansare. Competitia se anunta dura, dar mizele importante lipsesc.
