PDL – lovituri sub centura democratiei

Prin incercari repetate, sustinute, ambalate in initiative pseudo-reformiste, PDL urmareste sa schimbe intr-un ritm si grad nemaivazute in ultimii 20 de ani contextul si regulile dupa care se vor desfasura alegerile. O parte a planului este deja indeplinita, dar mai sint citeva piese pentru ca angrenajul pus la cale sa sprijine intr-adevar mentinerea PDL la putere. Aceasta neostoita energie pseudo-reformatoare vine pe fondul unei vehemente critici a profesionalismului ori moralitatii politicienilor si a calitatii deplorabile a politicilor publice din ultimele doua decenii. Asadar, cuvintul „schimbare" este pe buzele tuturor, insa directia in care au fost facuti pasii initiati de PDL-UNPR-UDMR pina in prezent nu urmareste in vreun fel un interes general, ci unul strict de partid.

In vara trecuta, coalitia guvernamentala reusea sa treaca, cu ajutorul discret al PSD, modificarea Legii 267/2004, obtinind alegerea primarilor intr-un singur tur de scrutin, dupa modelul presedintilor de consilii judetene. Nu am auzit o analiza detaliata, menita sa explice aceasta masura in mod credibil. A cerut vreun alegator, vreodata, un singur tur de scrutin? Ati auzit pe undeva discutata problema asta? Foloseste cuiva legea, in afara marilor partide de a-si pastra status-quo-ul? Cit poate fi de puternic un primar care poate cistiga scrutinul cu mult sub jumatatea celor care se prezinta la vot?

A urmat, in toamna, o semi-dezbatare despre comasarea alegerilor locale si generale, motivele invocate fiind economiile bugetare si restringerea perioadei de campanie care paralizeaza Romania in anii electorali. Un enorm deserviciu adus democratiei si calitatii alegerilor a fost facut prin asumarea raspunderii Guvernului, pentru economii de 20 de milioane de euro si cu iluzia ca politicienii nu se vor comporta intreg anul ca si cum ar fi alegeri. Inca nu stim data alegerilor si formula de vot pe care mizeaza coalitia guvernamentala, dar punem pariu ca aceasta se va face cu pretul unei mari pierderi de reprezentativitate, dupa modelul alegerilor locale?

O alta masura pusa la cale, inainte de sarbatori, de sase senatori PDL si de ministrul de Interne, Traian Igas, dar ajunsa in presa abia in 2012: proiectul de lege prin care se da liber functionarilor sa candideze. Murea tara de grija prefectilor, inspectorilor, sefilor din ministere si sefilor de deconcentrate (in general toata protipendada de partid) ca nu puteau sa candideze fara sa-si dea demisia din functie. O mica armata gata de mobilizare cu voie de la partid si – cum altfel?- cu resursele statului la dispozitie.

In joc se mai afla, in perioada imediat urmatoare, redesenarea colegiilor uninominale, una dintre mizele esentiale ale modificarii legii electorale. Operatiunea nu ar fi noua. Guvernul Tariceanu s-a gindit, la rindul sau, indelung cum sa croiasca colegiile si chiar i-a ajutat.

Cerbicia prin care PDL da peste cap regulile jocului electoral este dublata in interior de o rapida involutie. Partidul de guvernamint a picat toate testele integritatii. A ajutat la aceasta situatie din plin DNA, lovind in principalele redute locale cu arestarile pe banda de primari, cit si esecul partidului de promovare a unor figuri noi. La cumpana dintre ani, Traian Basescu i-a scos deja din calcule, reintorcindu-se, simbolic, la controversatul Vasile Blaga. Trebuie sa mai adaugam incurajarea traseismului politic, garnisirea cu figurile „reevaluate" ale opozitiei, unele preluate direct de pe bancile tribunalelor, altele direct de pe prima pagina a tabloidelor, pentru a avea o imagine de ansamblu a unui partid care se bate, prin orice mijloace, pentru mentinerea la putere.

O foarte mica speranta se mai leaga de Curtea Constitutionala. Blocarea comasarii alegerilor ar opri ceva din acest talmes-balmes de teme nationale si locale din care alegatorii nu vor intelege mai nimic. Insa Curtea Constitutionala a fost rareori independenta si de multe ori a dovedit o agenda ascunsa. Cu adevarat importanta ramine presiunea publica pentru a descuraja planurile PDL. Daca am spune ca in joc se afla insusi sistemul democratic ar fi, deocamdata, prea mult. Dar subrezirea constanta a acestuia, prin schimbarea regulilor, ne poate duce in final la un asemenea deznodamint.