Pensia sau patria

De ce nu cade Guvernul, desi are numai 20% sprijin parlamentar? Ce forta incredibila de sustinere a gasit, ce aliniere miraculoasa de planete il face invulnerabil? De ce, de citeva luni, nu conteaza programele de guvernare, sondajele, presiunile electoratului, suspendarile, referendumurile? De ce, in ciuda tuturor cutumelor democratice din lume, nu mai avem o granita precisa intre putere si opozitie? Ce-i uneste pe parlamentarii PSD, PNL, PC, UDMR, PD? Si de unde blocajul desavirsit, cu o epuizanta pinda intre partide?
Se fac analize savante, se discuta destinele istorice ale unor partide, procentajele, viitorul, trendurile electorale, ineficienta absorbtiei fondurilor europene, insa totul pare sa se reduca la o chestiune ipocrita, care ar trebui inclusa intre factorii variabili de care tine buna administrare a tarii: salariul parlamentarilor si, pentru cei mai multi, pensia. O stiam prea bine cu totii, dar trebuie reafirmata ca sa ne aducem aminte cum functioneaza motorul majoritatii.
In Parlamentul in care ar trebui sa se detensioneze criza prin alegeri anticipate, recomandate intotdeauna la limpezirea puterii si calmarea electoratului, exista un pret personal extrem de greu de platit. Dupa ce a cotizat la campanii, probabil de mai multe ori, apucind sa-si implineasca obiectivul in cele din urma – 4 ani de huzur, 4 ani de mandat, in care poate sa-si aranjeze legaturile de afaceri ori planul de pensie etc. – unui parlamentar ii e greu sa dea ocaziei cu piciorul.
Si totusi, veti intreba cum se poate ca salariul de pe un an, cit a mai ramas pina la alegerile la termen, sa motiveze atit de mult comportamentul unui parlamentar. Chiar asa? Da. Basescu acum se lupta, intr-o buna masura, cu frica de a ramine fara pensie de parlamentar. Statistic vorbind, o mare parte a alesilor se afa in pragul pensionarii. Incheierea mandatului, brusc, prin alegeri anticipate, i-ar lipsi de niste pensii de vis – de pina la 80% din indemnizatia actuala. Ea este doar o parte a privilegiilor votate de-a lungul timpului. Nimeni nu vrea sa le piarda, la care se adauga si ceea ce mai pica pina se va implini sorocul. Lumea a uitat bilbiiala de anul trecut cu Legea statutului parlamentarilor, respinsa de presedinte, trimisa la Curtea Constitutionala, apoi promulgata, in lipsa unor cai de atac. Potrivit ei, parlamentarii care au indeplinit unul, doua sau trei mandate beneficiaza de pensii echivalind cu 40, 60, respectiv 80% din venitul brut din ultimele 12 luni de mandat al unui parlamentar in exercitiu. Problema e sa fie un mandat incheiat.
Din motivele enumerate, cele mai multe partide, ca institutii, sint si el prizoniere, imobile, timorate. Nu indraznesc sa gindeasca realmente in termenii alegerilor anticipate, pentru ca le e teama de un moment al adevarului. Acela in care vom vedea cum isi scapa de sub control oamenii. Idealurile partidului, consecventa politica se anuleaza in fata unui simplu portofel. Nu e tocmai deontologic ca generalizam, dar majoritatea functioneaza dupa aceasta regula.