Caută 
3 MIN
O tema de dezbatare peste care s-a trecut prea repede este aceea a fraudei organizate la referendumul de demitere a presedintelui Basescu. Cele peste 500 de dosare deschise de procurori se constituie in prima investigatie sistematica la nivel national a unui mod de a vicia rezultatele oricarui scrutin. Numai din ceea ce cunoastem in prezent, unii presedinti de sectie din Mehedinti au falsificat listele electorale suplimentare, introducand voturi in urna, unele din partea „pescarilor" si rromilor sositi in ziua referendumului din Franta pentru a asigura o prezenta masiva. Urna mobila a devenit un fel de cutie a milei, pusa la dispozitie fara respectarea legislatiei. Presedintii au inregistrat votanti avand acelasi cod numeric personal, cu aceeasi carte de identitate sau acelasi nume pe liste diferite; s-au inregistrat coduri numerice personale invalide sau inexistente; s-au dublat listele permanente cu listele electorale suplimentare. Oamenii chemati la audieri nu-si recunosc semnaturile din care rezulta ca ar fi participat la vot.
Din ceea ce cunoastem pana in prezent, anchetele par sa ii vizeze pe organizatorii referendumului si mai putin pe alegatori. Fiindca in 29 iulie nu s-a mai jucat la sacose si mita electorala directa, ceea ce s-a incercat a fost umflarea prezentei prin orice tertip posibil. Un experiment la scara larga in unele judete si de o foarte mare intensitate in unele localitati. Descalcirea si penalizarea acestui proces poate dura luni sau ani buni, cheltuieli publice si de resurse umane importante, discutii politice interminabile si pusee de intimidare a institutiilor. Baroni locali s-au coalizat, instigand lumea asupra procurorilor sau angajand avocati in numele partidelor pentru a bloca aflarea informatiilor despre organizarea fraudei.
La intrebarea daca aceste anchete vor inhiba, totusi, tentatia fraudarii la alegerile generale din toamna, raspunsul poate fi mai degraba negativ. Este greu de crezut ca se va ajunge la condamnari in trei luni de zile, caz in care opinia publica nu putea percepe deloc consecintele penale ale actiunilor menite sa vicieze sau sa fraudeze votul. Ce ramane de facut? Monitorizarile si observatorii independenti, laolalta cu presa nu pot acoperi nici pe departe toate catunele din Romania, in conditiile in care procedurile de frauda au capatat forme din ce in ce mai elaborate la fiecare scrutin din ultimul deceniu. Turismul electoral pe fata a devenit un sport de masa, cunoscut si incurajat la nivel politic. Totusi, legislatia, pe seama caruia s-a facut caz in ultimii ani, a fost lasata in acelasi stadiu. Din ceea ce vedem, ca si guvernul Emil Boc, USL nu este interesat sa traga concluziile corecte si sa gandeasca un sistem de preintampinare a oricarei tentative de turism electoral si de vot multiplu. Ne referim la posibilitatea de centralizare rapida, electronica, instantanee, a CNP-ului celor care voteaza, pentru ca, odata intrat in sistem, sa nu mai permita reinscrierea pe nici un fel de lista suplimentara a sectiilor de votare.
Este necesara o investitie substantiala initiala, dar costurile sunt incomparabil mai mici fata de cheltuielile Ministerului Public in desfasurarea anchetelor ulterioare sau consecintele dramatice generate de instabilitatea politica ce poate apare din contestarea rezultatelor. Guvernul Ponta nu se poate face ca nu vede nimic si nu tine cont de sutele de cazuri semnalate de procurori, afirmand in continuare ca a fost cel mai bine organizat proces electoral din Romania. Fireste, poate sa-si puna intentionat ochelari de cal doar in cazul in care urmareste incurajarea sistemului de frauda la alegerile din toamna si daca nu cumva a gandit referendumul ca o repetitie generala, pentru a nu mai trage la sfarsit concluzia celebra: „Sistemul lor a fost mai performant!".
