Caută 
4 MIN
De buna seama, presedintele Traian Basescu si-a facut multi dusmani in presa. Dusmanii sai ar spune ca a cautat-o cu luminarea. Intr-adevar, seful statului nu doar ca a atacat presa in mod constant, dar a fost de multe ori provocator si ireverentios. Uneori a cautat harta pur si simplu, nu doar a raspuns atacurilor.
Pe de alta parte, nu de putine ori a avut dreptate in criticile sale la adresa presei. Presedintele si-a asumat riscul de a arata cu degetul interesele politice si economice, transparente si mai ales netransparente, ale marilor trusturi de media. La inceput, inainte si dupa alegerile din 2004, era doar unul dintre cei multi care criticau deriva presei in timpul guvernarii lui Adrian Nastase. Acest lucru este uitat astazi. Toata lumea era oripilata atunci de prostituarea incredibila a intregi televiziuni si ziare. Dar lumea uita repede, inclusiv ziaristii. Astazi, rindurile criticilor s-au subtiat simtitor. Bine, se poate spune ca s-a schimbat si situatia presei, care si-a recapatat intrucitva dezinvoltura si simtul datoriei. Dar schimbarea in bine se simte mai mult la presa scrisa si mai putin la cea audio-vizuala. Oricum, se intimpla astazi ca orice intepatura la adresa mediei este intimpinata cu reactii supradimensionate, de parca presa a fost neprihanita de cind lumea si ca si cum orice discutie despre presa ar fi de domeniul tabu-ului.
"Nimeni nu a cistigat nici un razboi cu presa!", "Cu presa nu te pui!", acestea sint formulele repetate de fiecare data cind cineva gaseste de cuviinta sa faca observatii presei. Nu stiu daca reflecta adevarul, dar stiu ca reprezinta o mare prostie, pentru ca stimularea acestui mit al infailibilitatii si invincibilitatii presei dezvolta un tip de aroganta si autosuficienta in mintea unora dintre jurnalisti, care, imbatati astfel de aceasta putere, iluzorie sau nu, tind sa-si uite rostul.
Sa nu credeti ca, in calitate de ziarist, as putea ignora vreo clipa rolul esential pe care il are presa in apararea democratiei. De multe ori, a fost ultima aparare in calea abuzurilor. Dar presa poate fi o putere intr-un stat democratic doar atita vreme cit isi respecta menirea, aceea de a informa cu profesionalism si onestitate. Atunci cind serveste intr-un mod grosolan interese politice sau economice nu este decit o anexa a acelor puteri. Isi pierde autoritatea, isi pierde influenta, isi pierde demnitatea.
De fiecare data cind se aproprie alegerile, locale sau generale, o ambiguitate toxica cuprinde o parte insemnata a presei. Ori sint reduse motoarele, pentru a nu supara pe nimeni si pentru a lua bani de la toti, ori toate tunurile sint indreptate in directia comandata de cel care plateste mai mult. Ideea ca institutiile media trebuie sa-si maximizeze profitul in preajma alegerilor devenind instrumentele unuia sau altuia a ajuns un fel de cutuma. Cu mult inaintea campaniei electorale pentru alegerile locale, am vorbit cu o persoana din conducerea postului Antena 1 Iasi careia i se parea firesc sa se puna la dispozitia primarului Gheorghe Nichita daca acesta plateste, fiind vorba despre un post privat care traieste din profit. Persoana in cauza nu avea vreo clipa senzatia ca incalca deontologia profesionala. De altfel, recent, a aparut in presa centrala o adresa interna trimisa posturilor locale din trustul Antenelor in care erau date indicatii asupra modului in care televiziunile din retea se pot face utile politicienilor inaintea campaniei, in schimbul banilor.
Ca sa revin la punctul de plecare, Antenele lui Dan Voiculescu sint, asa cum se stie prea bine, cele care au tonul cel mai virulent impotriva lui Traian Basescu. Refacerea aliantei dintre PSD si Partidul Conservator a inrautatit lucrurile. Ceea ce se intimpla in anumite emisiuni ale posturilor din trustul Intact nu mai are nici o legatura cu presa. Se numeste pur si simplu propaganda negativa. Mai nou, dupa ce presedintele s-a luat de Sorin Ovidiu Vintu, si Realitatea TV a devenit mai aspra cu seful statului.
Un exemplu in care presa devine propaganda este recenta poveste cu pactul nefericit dintre PD-L si PRM, despre care s-a spus ca ar fi avut binecuvintarea lui Traian Basescu. Insa, cu toate ca nimeni nu a produs vreo dovada credibila a acestui acord din partea presedintelui si desi acesta a dat de mai multe ori dezmintiri, si Antenele si Realitatea TV au tinut aceasta tema in prim plan pina la exasperare, vorbind despre presupusul acord ca despre un fapt peremptoriu. O multime de zvonuri, interpretari abuzive, insinuari au devenit in ultimii ani arme de atac in presa, desi aceasta ar trebui sa se bazeze doar pe fapte indubitabile si interpretari lucide.
Acest abandon, de mai lunga sau mai scurta durata, al propriilor virtuti din partea presei nu este de bun augur. Daca toata lumea va intra in acest carnaval al compromisurilor, se va ajunge la situatia in care nimeni nu va mai avea credibilitate si autoritate sa vorbeasca. Iar unde nu exista voci independente credibile nu prea exista democratie.
