PRIM PLAN: Mesajul lui Mutu catre popor

Miercuri seara, stirile de la ora 19 de la PRO TV au ?nceput cu vestea ca Mutu divorteaza de Alexandra. Faptul ca un post important, despre care s-a spus ca poate influenta opinia publica, face dintr-o astfel de stire un eveniment ar trebui sa produca un sentiment de stupoare unui om cu o inteligenta normala. Numai ca, ?n realitate, avem a face cu o practica devenita obisnuita si care da seama de confuzia ce caracterizeaza societatea rom?neasca. Partea de-a dreptul extraordinara a acestei istorii e ca ?nsusi eroul ei, fotbalistul Mutu, a gasit de cuviinta ca problemele sale personale trebuie numaidec?t aduse la cunostinta populatiei. Chiar asa a fost prezentata stirea: agentia Mediafax a primit de la jucatorul rom?n un comunicat prin care acesta informa „opinia publica” despre divort. Redactat corect gramatical (ceea ce arata ca acolo a intervenit o m?na straina, a cine stie carui agent de publicitate), comunicatul denota, din partea starului, o parere superlativa despre ?nsemnatatea propriei persoane. Iar daca, prin absurd, ar mai fi avut o urma de ?ndoiala ?n aceasta privinta, ea ar fi fost risipita de reactia prompta din mass-media: „stirea” a fost preluata de alte posturi de televiziune si, a doua zi, de o sumedenie de ziare.
Chiar si „Adevarul” o anunta pe prima pagina. Dar de ce sa ne miram, daca acest ziar, care se pretinde sobru, serios si temut, nu ezita sa consacre editoriale incendiare unui meci de box sau unor fotografii decoltate facute de niste gimnaste. ?n alte cotidiene s-a mers mult mai departe, cu risipa de fotografii, amanunte picante, presupuneri si cancanuri. „Divortul anului” – titra un ziar, amintind ca Alexandra si Adrian Mutu fusesera declarati (de catre cine?) cuplul anului 2000. „Mutu, divort dupa 1001 de nopti” – lanseaza „Evenimentul zilei”, arunc?ndu-ne ?n lumea magica si transfigurata de erotism a celebrelor povesti orientale. E drept ca, pe pagina respectiva (pentru ca ziarul rezerva divortului mutulian o pagina ?ntreaga), aflam lucruri mai putin magice si deloc poetice, cum ar fi, spre exemplu, faptul ca „Anca a facut sex cu Mutu ?n toaleta unui restaurant”, numita Anca fiind de loc din Pitesti, de profesie fotomodel si nemurita ca atare de revista „Playboy”.
Asadar, Mutu, convins ca este o importanta persoana publica, socoteste ca o chestiune privata, care-l priveste personal, trebuie sa devina publica. Vina nu este numaidec?t a – altfel – simpaticului si talentatului fotbalist. El n-ar fi ajuns aici daca n-ar fi beneficiat de complezenta unui sistem ce fabrica vedete si de complicitatea activa a unei prese debusolate, ?n goana frenetica dupa audienta. Principiul ce functioneaza aici e acela al bulgarelui de zapada: daca un ziar sau un post TV dau o astfel de „stire”, celelalte vin din urma orbeste, de teama ca vor rata „scoop”-ul si vor da impresia ca nu stiu sa se informeze rapid si eficient. Printr-o curioasa – si perversa – schimbare de optica, alinierea conformista si placida la nivelul cel mai de jos al presei ajunge sa treaca drept dovada de profesionalism.
Sigur, ?n mass-media din Rom?nia se petrec lucruri mult mai grave si mult mai penibile dec?t aceasta povestioara cu Mutu, ce n-ar fi trebuit sa treaca dincolo de paginile revistelor asa-zis „mondene”, care ?si au publicul lor, asa cum exista publicatii pentru v?natori si pescari sau pentru filatelisti. Problema de fond e alta; prin astfel de operatii mediatice, fel de fel de personaje, multe din ele cu totul insignifiante, capata o statura flagrant disproportionata. Observatia e valabila nu doar pentru fotbalisti, fotomodele, c?ntareti ori manechine, ci si pentru actorii vietii politice. Aratati cu insistenta ?n jurnalele de stiri, omniprezenti la talk-show-uri, acestia ajung sa „faca legea” si sa para de neocolit si de ne?nlocuit. Specialistii ?n „public relations” stiu bine asta si profita de slabiciunile, mai mult sau mai putin omenesti, ale ziaristilor.
Care, la r?ndul lor, invoca mult prea uzatul (fals) argument cum ca „asta cere publicul”. Toata lumea se instaleaza astfel, comod, ?ntr-o logica a previzibilului si a minimului efort.
(Alexandru CALINESCU)