Prim plan: Un personaj extraordinar

Nu stiam mai nimic despre viata lui Matila Ghyka, autor – in Franta – al unor carti de estetica foarte bine cotate in cercurile (restrinse) de specialisti. Avem acum in romaneste, la editura Curtea veche, traducerea celor doua volume ale memoriilor sale: Popasuri ale tineretii mele si Fericit ca Ulise… Descoperi, aici, un personaj extraordinar, cu o existenta de o bogatie cu totul iesita din comun, un om care a calatorit aproape pe intreg mapamondul, un spirit aventurier care a reusit sa se disciplineze, o inteligenta receptiva, capabila sa se adapteze celor mai diferite si neasteptate situatii. O viata care de-abia ar incapea nu in unul, ci in mai multe romane.
Matila Ghyka s-a nascut la Iasi, in 1881. Era inrudit, pe linie materna, cu familia Bals, precum si cu alte familii ilustre, Moruzi, Callimachi, Mavrocordat, Sturdza. La zece ani pleaca impreuna cu mama lui la Paris, unde isi face studiile. Urmeaza cursurile unei scoli navale, apoi ale Scolii Superioare de Electricitate si isi va da, la Bruxelles, un doctorat in… drept. Intra, pentru scurta vreme, in marina, dupa care opteaza pentru cariera diplomatica, ocupind primele posturi la Berlin (1909) si Londra (1911). Isi ia concediu pentru… o calatorie in jurul lumii. Ajunge la New York, unde se decide sa adopte o noua identitate, sub numele de Maximilian Euler. E angajat ca simplu muncitor la o fabrica de automobile, e promovat foarte curind, dar abandoneaza si pleaca in Japonia, apoi in China si in Egipt. Revine in diplomatie, e numit intr-un post la Londra, izbucneste primul razboi mondial, i se incredinteaza mai multe misiuni militare. Isi continua, dupa razboi, cariera diplomatica, are diferite posturi (pina la cel de ambasador) in Italia, Statele Unite, Spania, Polonia, Franta, Austria, Suedia, Anglia. Se casatoreste cu Eilleen O’ Connor, dintr-o veche familie, verisoara a ducelui de Norfolk, prim lord al Angliei. Demisioneaza din diplomatie in urma venirii la putere a maresalului Antonescu. Dupa al doilea razboi mondial, ajunge in Statele Unite, unde e, vreme de doi ani, visiting profesor la Universitatea din Los Angeles. Scoate mai multe carti, traduce pe Edgar Poe in frantuzeste, moare in 1961 la Londra, ducind, in ultimii doi ani, o existenta foarte modesta, impovarata de grijile materiale.
In memoriile sale, Matila Ghyka e un observator pe cit de subtil pe atit de exact. Scrise pentru publicul occidental, memoriile aduc o multime de amanunte interesante despre Iasul sfirsitului de secol XIX sau despre Bucurestiul interbelic. Peste tot pe unde trece, in Persia, in Japonia sau in America, Ghyka se impregneaza de spiritul locului, vrea sa vada si ceea ce se afla dincolo de aparente, incearca experientele cele mai neobisnuite: la New York, spre exemplu, dupa ce studiaza la marea biblioteca municipala, intra in barurile rau famate si exploreaza cartierele de proasta reputatie. E figurant in filme de mare spectacol, se duce si la Hollywood unde cunoaste lumea starurilor de cinema. Printre prietenii si cunostintele sale se numara personaje ilustre: Marcel Proust, Paul Val?ry, L?on-Paul Fargue, Salvador Dali, Paul Morand etc. etc. Avem portretele, schitate cu o mina sigura, ale Marucai Cantacuzino (necasatorita cu George Enescu), Marthei Bibescu, principesei Elena Sutu (viitoarea doamna Paul Morand), apoi ale multor figuri din lumea politicii si a diplomatiei. Totul e povestit cu discretie, cu masura, fara concesii aduse senzationalului ieftin. Dar insasi toata aceasta lume e senzationala, lumea inaltei aristocratii romanesti, lumea rafinata a diplomatiei, lumea exotica a Extremului Orient, lumea civilizatiei americane in expansiune, lumea in care un roman se putea simti, in chipul cel mai firesc, european autentic si deplin.
(Alexandru CALINESCU)