PSD moare, traiasca pesedistii!

Un partid nu este nici mai bun, nici mai rau decit
oamenii care-l alcatuiesc. Cind o formatiune
politica este considerata corupta, atunci este clar
ca sefii si sefuletii din partid au o mare problema
de imagine. Eticheta de corupt se aplica mai
greu pe fruntea unui membru simplu de partid,
dar contaminarea de sus in jos nu este exclusa.
Girul pe care acel simplu membru il acorda mai-
marilor din partid ridica totusi suficiente semne
de intrebare asupra maturitatii sale electorale.
De citeva luni, PSD, cel mai mare partid al
Romaniei de dupa 1990, se destructureaza in
ritm accelerat. Parlamentari, primari, viceprimari,
consilieri fug ca potirnichile in toate directiile. Din
pacate, dezertorii pesedisti – oricit ar fi de
controversati ca politicieni – primesc extrem de
usor „azil politic” din partea formatiunilor altadata
adversare.
Faptul ca PSD moare nu este deloc o tragedie.
Dar cind spunem „PSD” ne referim nu atit la
formatiunea social-democrata ca atare, cit la
ceea a insemnat, de-a lungul a 16 ani, acest
partid in mentalul colectiv. Urmas al deviantului
PCR, PSD (fie ca s-a numit FSN ori PDSR) a
dus mai departe toate tarele activistului
comunist, chiar daca le-a mai coafat putin.
Delatiunea, linguseala, servitutea, cirdasia au
fost cele mai apreciate „calitati” intre pesedisti.
Nostalgia dupa enormitatea partidului-stat a
reiesit de fiecare data din luarile de pozitii ale
pesedistilor. In timp ce populatia saracea,
reprezentantii PSD acumulau averi uriase,
calcind in picioare toate principiile social-
democratiei pe care – chipurile – o slujeau.
Creator al unui sistem mai degraba feudal, ce
intretinea iluzia maselor intr-un bine social, doar
prin pomenile pe care le impartea calicilor, PSD
a blocat dezvoltarea Romaniei, pe care a dus-o
pe ultimul loc in Europa. Totusi, Romania are
nevoie de un partid social-democrat, dar
pesedistii de azi au facut de ris aceasta doctrina.
Acum, in timp ce corabia pesedista se scufunda
in apele mocirloase ale politicii romanesti, fostii
membri cu functii ai PSD fug spre PD, PNL si
PC. Culmea este ca acestia nu intimpina nici o
opreliste, nici macar o bataie pe obraz din partea
noilor gazde. In numele unui interes ingust de
partid, actuala Putere accepta sa-i primeasca pe
fostii sai adversari intr-o tabara ce promitea
altceva. Evident, nu toti nou-venitii sint niste
ticalosi, dar (aproape) toti au contribuit la
instaurarea unui mod aberant de a face politica.
Vechile obisnuinte se uita greu, iar tranzitia
romaneasca este o dovada in acest sens.
Accesul fostilor activisti comunisti, dupa 1990, in
functiile cheie ale societatii romanesti a avut
drept rezultat cancerizarea Romaniei. La modul
ideal vorbind, poate ca avem nevoie de o noua
Proclamatie de la Timisoara, care sa interzica,
de data aceasta partidelor politice, sa mai
accepte, zece ani de acum incolo, vreun fost
activist pesedist.
In caz contrar, nu peste mult timp, ii vom vedea
in Parlamentul Romaniei pe „taranistul” Ioan
Talpes, „conservatorul” Adrian Nastase,
„liberalul” Dan Iosif si „social-democratul” Ion
Iliescu. Evident, exact acesti indivizi ne vor da
lectii despre democratie, in timp ce Romania se
va eterniza pe ultimul loc in Europa.