Putere iresponsabila, Opozitie dezarmata

Fata de vestea privind aprobarea de catre FMI a acordului stand-by cu Romania, principalii actori ai actualei puteri au afisat o satisfactie mai mult formala si un optimism mai degraba fortat. Acordul apare cu o intirziere de citeva luni fata de primul termen promis si angajat de catre partea romana. Numai ca, in timp ce termenii acordului negociat in prima faza au ramas oarecum aceiasi, cu toate fluctuatiile de parcurs, mediile economic si politico-social, atit interne, cit si externe, s-au schimbat intr-un mod pe alocuri chiar spectaculos. Iar pentru puterea din Romania si, in multe privinte, chiar pentru Romania ca tara aceste schimbari sint, cel putin pe termen scurt, mai degraba negative. Fata de acum citeva luni in urma, in imediata nostra vecinatate a avut loc un razboi extrem de costisitor din punct de vedere economic pentru toata zona. Exista pierderi efective, "realizate" deja, dar exista si asa-numite pierderi "sistemice", necuatificabile, care expun Romania unei si mai mari vulnerabilitati. Pe termen scurt si mediu, iesirea de facto a Serbiei si a ceea ce a mai ramas din Iugoslavia din economia zonei inseamna nu atit o oportunitate pentru tarile din jur de a ocupa mecanic un ipotetic loc gol, cit inceputul anevoios al unei profunde restructurari si reorientari.
Zeci de ani, in conditii politice si geopolitice diverse, Serbia si Iugoslavia au fost, intr-un fel sau altul, motorul si inima Balcanilor. Cel putin din punct de vedere economic, acest fapt a fost de natura sa configureze zona intr-un mod care de-acum incolo devine tot mai anocronic si desuet. Nici una dintre tarile din zona, inclusiv Romania, n-a facut pina acum aproape nimic pentru a-si pregati intrarea cu succes intr-o asemenea noua realitate. O realitate legata, de altfel, de schimbarile radicale care au loc de citiva ani la scara intregii lumi. Pentru Balcanii intirziati in proiect schimbarea vine brusc, pe nepregatite, razboiul din Iugoslavia fiind expresia ei cea mai pregnanta si dureroasa. Daca pe termen lung toate acestea, necesare de altfel, sint de natura sa integreze zona in lumea civilizata, pe termen scurt ele implica eforturi si sacrificii din partea celor din interiorul ei cu mult peste ceea ce se credea la nivelul perceptiei comune pina de curind. Evident, acest lucru e valabil in cel mai inalt grad si pentru Romania. Fata de acum citeva luni, mai exact fata de perioada de pina la declansarea conflictului militar NATO-Iugoslavia, romanii sint acum poate mai stresati, mai speriati, in mod sigur mai saraci, dar si mai reticenti fata de promisiuni, mai lipsiti de iluzii, mai putin expusi mitologiilor politice de tip balcanic. Intr-un cuvint, mai realisti. Si aici nu e vorba de o modificare de mentalitate, de cultura politica sau de asa-zisa constiinta sociala. E un fapt si o realitate fortate de imprejurari externe, la care romanii sint obligati sa raspunda.
S-a spus ca incheierea acordului cu FMI a fost mai mult o decizie politica, un gest de bunavointa din partea Occidentului, in special ca urmare a promisiunilor de sprijin lansate in timpul si dupa incheierea razboiului din Iugoslavia. E o simplificare gaunoasa a realitatii. In mod evident, si faptul ca deciziile marilor organisme financiare internationale au o puternica dimensiune politica ar trebui inteles fara mofturi provinciale. A-l reduce insa, cel putin in cazul de fata, la atit, mai ales sub conotatia negativa care se acorda indeobste acestui termen in Romania, ascunde mai degraba rea credinta si risca sa induca in sinul opiniei publice o proasta perceptie asupra realitatii. Acordul cu FMI e un fapt politic in masura in care el se integreaza deja unei noi realitati politice a zonei din care face parte Romania.
Aceasta nu e o tema nici de lamentatie, nici de optmism mai mult sau mai putin interesat, ci una de intelegere responsabila. Din aceasta decizie nu cistiga nici actuala putere, nici opozitia, ci doar Romania. Puterea, respectiv guvernul, nu are motive de satisfactie politico-electorala pentru ca acordul cu FMI e benefic pe termen mediu si lung, dar e dureros de indeplinit pe termen scurt. Indeplinirea lui e o treaba de sacrificiu inclusiv pentru actuala putere, dar un sacrificiu care nici macar nu prea mai poate fi evitat. Motiv pentru care nici asumarea lui nu mai reprezinta, din punct de vedere electoral, un titlu de mindrie. Deci nu-i nici o mare scofala. Lucrurile stau la fel si in ceea ce priveste actuala opozitie. A minimaliza faptul pozitiv al incheierii acordului cu FMI, ceea ce actuala opozitie deja incearca sa faca, inseamna cel mult a trimite o sageata electorala otravita spre o tinta falsa. Oricum, opinia publica n-ar trece in contul actualei Puteri un asemenea succes, ceea ce face ca atacurile de acest gen ale Opozitiei sa apara drept ceea ce si sint, adica gesturi strict eletorale si politicianiste. De cealalta parte, a incerca sa cistigi speculind greutatile sociale pe care punerea in aplicare a acordului le va presupune e, dintr-un anumit punct de vedere, la fel iluzoriu.
Faptul ca acordul cu FMI vine pe fondul si ca urmare sesizabila a unei schimbari radicale de context politic zonal nu permite nici puterii sa-l foloseasca ca pe un rezultat personal, dar nici opozitiei de a-i specula neajunsurile in defavoarea aceleiasi puteri.
Deresponsabilizarea puterii are ca efect pervers dezarmarea politica a opozitiei. Din acest punct de vedere, incheierea recenta a acordului cu FMI e un fapt politic in sine. E bun pentru Romania ca oportunitate pe termen mediu si lung, dar e aproape "insensibil" la interesele electorale ale actualilor politicieni. (Pavel LUCESCU)