Puterea serviciilor secrete

Demisia lui Claudiu Saftoiu, seful SIE, si discutarea noilor legi ale sigurantei nationale ar trebui sa reprezinte pentru politicieni un prilej de a iesi din inertie in ceea ce priveste atitudinea fata de serviciile secrete din Romania. Discutiile asupra rostului agentiilor de informatii sint in toata lumea de mare actualitate. Istoric vorbind, au devenit consistente dupa al doilea razboi mondial, atunci cind mai toate puterile mari au oficializat, institutionalizat si reglementat serviciile de stringere de informatii. In ciuda citorva decenii de dezbateri si solutii incercate, nu s-au gasit modele perfecte in ceea ce priveste obiectivul principal, comanda si controlul acestora. Ar trebui ele sa se axeze doar pe stringerea informatiilor? Ar trebui, dimpotriva, sa insiste mai mult pe analiza acestora, pe elaborarea de strategii in ceea ce priveste politicile dusmanilor si obiectivele ce trebuie urmarite de politicieni? Dar cu ce ar fi un asemenea serviciu de analiza mai bun decit catedrele specializate ale marilor universitati? Pot fi analistii spionajului mai buni decit politicienii? Nu am avea de a face cu o transgresiune a competentelor, care ar crea un serviciu periculos in umbra spionajului? Oare nu ar fi mai bine ca spionii sa stringa informatii, iar analiza sa fie "externalizata" in spatiul civil? Aceste intrebari sint curente in lumea occidentala, iar recentele schimbari de organigrama in CIA si echivalentii europeni incearca sa gaseasca raspunsuri.

A doua problema cu adevarat importanta se refera la controlul institutiilor care administreaza spionajul. Indiferent de subordonarea acestora – prin control civil, in democratiile constitutionale, sau direct ori indirect unor forte politice, in regimurile autoritare – transparenta si disponibilitatea de a coopera sint deficitare. Carnes Lord, profesor de strategie la U.S. Naval War College si specialist in problematica agentiilor de informatii, observa ca angajatii serviciilor sint oameni care actioneaza la limita legii si au, prin urmare, disponibilitatea de a le incalca, de a le eluda si, fireste, de a ascunde aceste practici.

Chiar pe un asemenea fundal international, activitatea serviciilor romanesti se decupeaza adeseori disonant. Serviciile noastre au mostenit, pe de o parte, proasta reputatie a Securitatii, iar, pe de alta parte, si-au cultivat, fraudulos, imaginea de profesionalism si eficienta, bazata in special pe efortul sistemului comunist de a spiona in Occident. Mostenirea Securitatii este vizibila si astazi, nu atit prin  ofiterii care au lucrat atunci si inca mai lucreaza, cit prin plaja de competente pe care o asuma. Sa luam exemplul unui judet ca Iasul, care poate fi generalizat la nivel national. Serviciile secrete din Iasi, in special SRI si SIPI (fostul 0215), sint consultate la numirea a mai mult de 20 de persoane in functii de conducere: prefect, subprefecti, sefii Judecatoriei, Tribunalului, Curtii de Apel, sefii parchetelor corespunzatoare, seful Politiei, judetene si municipale, seful de la Finante de la Curtea de Conturi si ai principalelor institutii descentralizate, precum si la promovarea persoanelor din institutiile mentionate in esaloanele superioare.

Recent, Partidul Democrat din Iasi l-a propus pe avocatul Dragomir Tomaseschi pentru functia de subprefect. Ministrul de Interne Vasile Blaga a respins candidatura pe baza raportului negativ facut de unul dintre serviciile secrete consultate, ceea ce a determinat reactia energica a Baroului de Avocati din Iasi. Ministrul Blaga nu si-a consultat colegii de partid, ceea ce denota ca apreciaza mai mult "acuratetea" datelor oferite de spionii din teritoriu decit a celor primite de la propriul partid. Situatia descrisa mai sus aduce in discutie influenta reala a serviciilor secrete, puterea acestora, care se apropie mai mult de cea a unui serviciu comunist, cu multi angajati si competente universale, extinse mult in zona administrativ-civila, decit de cea a unuia modern, cu competente vizind strict siguranta nationala, cu structuri flexibile si suple.

Mai trebuie spus ca ofiterii care intocmesc rapoartele de caracterizare nu au obligatia de a prezenta probe si nici nu dau socoteala cuiva pentru corectitudinea informatiilor. De altfel, extinderea cu de la sine putere a competentelor serviciilor secrete, pe care le gasesti in mai toate domeniile, a fost expusa anul trecut, sumar, in "Ziarul de Iasi", de fostul sef al Securitatii din 1989, acum pensionar, Constantin Ciurlau. El spunea ca Securitatea trebuia sa aiba informatori chiar si in gara la Birnova, deoarece terenul din zona este accidentat, iar calea ferata traverseaza o zona inclinata, pe care, daca un vagon nu ar fi  frinat, ar prinde viteza si ar produce o adevarata catastrofa in zona complexului industrial FORTUS. O asemenea catastrofa ar afecta siguranta nationala, ceea ce, prin urmare, ar justifica interesul serviciilor secrete pentru respectiva gara. Fireste, Constantin Ciurlau nu este ofiter activ, dar prezenta serviciilor de astazi in atitea domenii "domestice" arata ca strategia are ceva in comun cu aberatiile sale.

Caracterizarile cerute serviciilor pentru persoanele propuse la sefia Justitiei locale, a Finantelor, a Politiei se inscriu in aceeasi logica a deductiilor fortate, care au ca scop justificarea unui pretins interes national. Mai mult, practica determina ca, in timp, serviciile sa dezvolte complicitati cu lideri politici, oameni de afaceri care le cauta sfatul, functionari carieristi etc., putind influenta, astfel, agenda diverselor institutii.

Acoperirea unui vast teritoriu se reflecta direct in viata politica. Zilele trecute, deputata Lavinia Sandru anunta ca fratele presedintelui Traian Basescu a facut afaceri cu "baietii destepti" din domeniul energiei electrice. Anuntul, insotit de comentarii ale deputatului Cosmin Gusa – un fel de purtator de cuvint  al serviciilor "cu interese politice" – a fost facut chiar in ziua in care presedintele denunta contractele "baietilor destepti", ceea ce arata ca sint structuri in serviciile secrete cu dosare arhivate si cu posibilitati de reactie rapida in zona politicii.

Arhiva serviciilor provine intr-o buna masura din interceptarea convorbirilor telefonice ale persoanelor urmarite penal in cauze care nu au de-a face cu siguranta nationala. SRI este abilitat de lege sa faca asemenea interceptari si exploateaza aceasta conjunctura. Ideea de a infiinta o Autoritate Nationala in afara SRI care sa gestioneze interceptarea convorbirilor telefonice in cauzele obisnuite, idee promovata in noul pachet de legi,  este, de aceea, salutara.

In fine, daca discutiile din aceste zile s-ar axa pe definirea cit mai exacta a rolului serviciilor speciale, delimitarea competentelor si controlul asupra institutiilor care le gestioneaza, ar fi un cistig atit pentru servicii, cit si, in general, pentru democratie. Daca se va urmari doar impartirea acestora si controlul direct sau indirect politic, starea de confuzie va persista si va fi ratata o sansa reala de modernizare a acestui domeniu sensibil.