Rolul PRM

Asadar, PRM este in deriva. Partidul lui Corneliu Vadim Tudor a mai fost in criza, si inca de multe ori, dar de data aceasta pare a fi vorba de ceva grav si incurabil. Sondajele arata ca PRM nu are procentajul necesar pentru a intra in Parlament. Previzibil, in partid au (re)aparut dezertarile si certurile. C. V. Tudor salasuieste, mai ratacit si abulic ca oricind, peste o mortaciune.

Este vremea unui scurt bilant. Propun o perspectiva functionalista, pornind de la rolurile pe care PRM le-a indeplinit la scena politica din Romania. Preluind aceasta perspectiva, preiau si problemele ei clasice de metoda, rezumate de intrebarea: "Organul creeaza functia sau functia creeaza organul?"

Aparent, in cazul PRM, prima varianta este mai probabila. PRM a fost, inca de la creare, un partid de lider, extrem de personalizat si centralizat, a carui existenta a depins covirsitor de flerul si capriciile lui C. V. Tudor. Prin urmare, acesta este principalul responsabil pentru actiunile PRM si pentru crearea si transmiterea, in mediul politic autohton, a unei agende nationalist-xenofobe si populiste. PRM a fabricat "probleme" pe care apoi le-a exploatat electoral.

Pe de alta parte, insa, se poate afirma fara ezitare ca daca PRM nu ar fi existat, ar fi fost inventat. Partide radicale de acest fel au existat si exista inca in toata Europa post-comunista, cu lideri si profiluri similare. In mediul post-comunist, a existat o "nevoie" extremista, pe care formatiunile cu profil radical au venit sa o satisfaca.

Privind din acest unghi de vedere, PRM nu este o intimplare. Altfel, nici nu s-ar explica longevitatea deja impresionanta a partidului – a trecut de patru ori testul alegerilor parlamentare, cum au mai reusit doar PSD, PD, PNL si UDMR.

Pe scurt, PRM a avut un rol in citeva chestiuni importante: 1) a fost un debuseu politic pentru fosti securisti si fosti activisti de rang inalt ai regimului comunist, ajutind la reconversia acestora in tranzitie; 2) a devenit partavoce pentru intelectualitatea nationalista coagulata in anii de virf ai national-comunismului; 3) i-a preluat electoral pe nostalgicii comunismului si pe cei ai fascismului, intr-un melanj ideologic greu de citit; 4) a reprezentat segmentul de electoral de circa 10-15% cu vederi xenofobe, autoritariste, conspirationiste, anti-occidentale; 5) s-a facut purtator de cuvint al perdantilor tranzitiei, mai ales al celor cu vederi anti-sistem (apogeul inregistrindu-se in timpul mineriadei din 1999); 6) a servit ca partener parlamentar neoficial pentru PSD, pe o gama larga de teme politice: nationalismul de stat, centralismul administrativ si economic, blocarea politicilor anti-comuniste; 7) a functionat ca vehicul politic pentru diferite tipuri de ascensiune sociala, ca alternativa facila la cariera profesionala, sau pentru protejarea unor interese din zona institutionala, economica, lumea intelectuala, fotbal etc.

Intre timp, citeva din aceste "nevoi" s-au estompat. Activistii, securistii si intelectualii nationalisti s-au adaptat cu succes la viata de tranzitie. Nostalgicii extremei-drepte s-au delimitat intrucitva de nostalgicii comunismului, recanalizindu-si energiile spre partide (PNG) si organizatii filo-legionare, pro-antonesciene, ortodoxiste, teoretic anti-comuniste etc. O parte din electoratul radical, autoritarist, vulnerabil la mesajele populiste, s-a reinvestit in Gigi Becali si PNG. Gratie cresterii nivelului de trai, numarul perdantilor tranzitiei s-a redus simtitor. PSD si-a gasit alti parteneri parlamentari pentru a-si urma agenda. Datorita scaderii in sondaje, PRM nu mai pare un vehicul politic de incredere (vezi dezertarea lui Mitica Dragomir). La toate acestea, se adauga scaderea dramatica de credibilitate a PRM ti tocirea carismei lui C. V. Tudor.

Inseamna oare ca pericolul radicalismului este mai mic in Romania astazi? Nu chiar. In aceasta chestiune, este mai potrivit sa judecam in functie de familii politice, asa acum procedeaza Cristian Preda si Sorina Soare, intr-o lucrare recenta despre partidele din Romania. Or, daca numaram voturile obtinute de toate formatiunile radicale din familia politica din care face parte PRM vedem ca populistii stau mai bine in anii 2000 decit in anii ’90. Sanatatea democratiei din Romania este la fel de afectata daca in locul PRM intra in Parlament PNG. Partidul lui Gigi Becali s-a aratat destul de priceput sa preia din functiile indeplinite inainte vreme de PRM. Mai este mult pina departe.