Romania: fisa de observatie clinica

Vizita de evaluare a misiunii FMI ofera, prin declaratiile facute atat de oficialii romani, cat si de cei ai Fondului Monetar sau ai Uniunii Europene si prin toate dezbaterile pe care le genereaza inerent in spatiul public, o buna radiografie nu doar a situatiei economice de ansamblu a Romaniei, ci si a capacitatii adminstratiei centrale si locale de a gestiona resursele bugetare si de a reforma sectoarele cu impact major din perspectiva acestor resurse. Dupa cum raportul MCV, dat ieri publicitatii de Comisia Europeana, e o radiografie a sanatatii statului de drept, cu trimitere speciala la sistemul de justitie. La ambele capitole stam prost, ceea ce, din nefericire, a ajuns sa nu mai mire pe nimeni.

Am auzit in ultimele saptamani voci ingrijorate de dezechilibrul politic rezultat dupa alegerile generale din decembrie 2012. Intr-adevar, o majoritate care poate impune de una singura schimbari de natura constitutionala, ale carei derapaje din vara in raport cu norme elementare ale statului de drept au ingrijorat si Bruxelles-ul, si Washington-ul, o majoritate ai carei lideri de varf par sa puna in discutie inclusiv pozitionarea strategica a tarii nu poate starni decat o legitima preocupare printre toti cei lucizi care inteleg mizele enorme aflate in joc. O astfel de pondere parlamentara suprapusa peste mentalitatea dominanta printre politicienii romani este cu adevarat o combinatie toxica. Si asta desi, atunci cand analizam in cifre absolute sprijinul electoral pentru USL, situat undeva cam la un sfert din ansamblul electoratului, suportul popular clamat de actuala putere nu este nici pe departe atat de coplesitor pe cat aceasta lasa sa se inteleaga.

Si cu toate acestea, nu neaparat majoritatea zdrobitoare de 70 de procente din Parlament e lucrul cel mai ingrijorator in acest moment. Cu atat mai mult cu cat e foarte probabil ca tocmai segmentul electoral care a votat cu mare entuziasm USL la alegerile generale sa fie primul nemultumit de noua guvernare, pe masura ce va vedea ca minunile anuntate in timpul campaniei electorale nu au sanse sa se implineasca. Mai grava este starea de spirit generala din tara, probabil cea mai deprimanta de la mineriada din 13-15 iunie 1990. O stare de spirit care a facut ca un numar insemnat de romani sa nu mearga la vot considerand ca, asa cum arata datele in acest moment, competitia politica autohtona nu are cum oferi solutii pentru rezolvarea problemelor fundamentale ale tarii. Putem fi sau nu de acord cu acest punct de vedere, dar, mai ales dupa evenimentele din vara, auzi tot mai des oameni, si e vorba preponderent de cei din partea dinamica, creativa si educata din societate, care fie se gandesc sa plece din tara, fie regreta ca nu au facut-o atunci cand erau mai tineri. Si care oricum isi indeamna copiii sa faca acest pas. Un punct de vedere impartasit, de exemplu, de un scriitor de talia lui Mircea Cartarascu.

Pluteste in aer un fel de sentiment general de zadarnicie. Foarte putine persoane de calitate se mai gandesc sa se implice in vreun fel in spatiu public si cu atat mai putin in viata politica. Cineva imi spunea cu cateva luni in urma ca pana la urma trebuie sa luam act de faptul ca, in ansamblul ei, societatea romaneasca nu agreeaza decat la modul declarativ promovarea unor reforme substantiale pe diferite segmente, de la educatie pana la sistemul de sanatate. Reformele sunt in principiu agreate cu conditia sa nu fie aplicate in propria curte. Ajungem astfel in situatii aparent paradoxale in care, pe de o parte, aflam din sondajele de opinie ca romanii sunt extrem de preocupati de coruptie, dar, pe de alta, nu doar persoane cu probleme majore, binecunoscute, de coruptie, ci chiar mafioti notorii castiga cu majoritati covarsitoare alegeri locale sau parlamentare. Or, daca nu exista costuri electorale, de ce s-ar schimba comportamentul politicienilor. Si, departe de a merge spre bine, lucrurile se inrautatesc an de an. Singurul lucru care pare sa functioneze bine in Romania e dezinformarea mediatica. S-a ajuns la un grad de sofisticare remarcabil, produsul unei degradari etice si profesionale fara precedent in spatiul jurnalismului autohton.

Sistemul politic actual a generat o piramida administrativa fundamental clientelara, incompetenta si ineficienta care compromite chiar si acele bune intentii existente probabil pe anumite paliere la nivelele de varf in diferitele guvernari. Iar initiative principial corecte, de la descentralizare la votul uninominal au fost distorsionate, caricatural, intr-o maniera tipic romaneasca. Cel mai comod e sa dai vina, asa in general, pe clasa politica. Numai ca fondul problemelor e in alta parte. Si tine de tipul de valori cultivate in societatea romaneasca. Adica de ceva ce nu se poate indrepta prin alegeri.