Romania, intre schimbare si stagnare

Ultimul sondaj de opinie al Metro Media Transilvania indica o accentuata reorientare a romanilor dinspre dreapta spre stinga politica, PDSR inregistrind pentru prima data, dupa alegerile din 1996, un procent mai ridicat din preferintele alegatorilor decit CDR. Prea de dreapta nu au fost, de fapt, niciodata romanii dupa 1989, dar scaderea drastica a popularitatii CDR este oricum de remarcat. Aceasta scadere este insa oarecum surprinzatoare avind in vedere ca actuala guvernare a trecut in primele luni ale acestui an de unele crize majore, iar acordurile cu institutiile financiare internationale evolueaza pozitiv. Rezultatele sint totusi, in ultima instanta, de inteles dupa toate bilbiielile pe care guvernarile, din prezent sau trecut, le-au facut in incercarile lor stingace si incoerente de a impune reformele. Mai mult, sint un indicator al faptului ca romanul a ajuns la capatul rabdarii. Dar, pe linga aceasta schimbare de directie a electoratului, care are fara indoiala importanta sa, sondajul scoate la iveala una dintre posibilele cauze pentru care reforma nu a prins la romani. Aceasta este ancorarea in conservatorism si traditional, respingerea cu orice pret a noului, chiar daca acesta ar putea aduce ceva bun.
Teama de nou, spaima ca ceea ce va urma va aduce in primul rind ceva rau face, se pare, parte integranta din fiinta romanului. Viscozitatea mentalitatii romanesti asupra schimbarii este una dintre putinele explicatii ale faptului ca 67% din romani isi exprima convingerea ca lucrurile vechi si verificate sint totdeauna preferabile celor noi. Acest procent impresionant demonstreaza, daca mai era nevoie, rezistenta la schimbare a romanilor, luati in general. Fie ca este vorba de clasa politica, fie ca este vorba de electorat. De altfel, politicienii, din ratiuni pur electorale, au preferat in general sa apeleze la masuri populiste, care erau de natura a le aduce noi voturi, in loc sa taie nodul gordian si sa faca cu adevarat reforma.
Rezultatele sondajului mai evidentiaza, mai mult ca niciodata pina acum, nostalgia romanilor pentru vremurile apuse ale comunismului, cind toti erau egali in saracie, dar, se pare, lipsiti de griji. Astfel, 56% dintre cei chestionati au considerat ca este mai bine sa fii sarac dar fara griji decit bogat dar plin de griji. In aceesi nota nostalgica sint si optiunile a 62% din populatie care afirma ca economia este cu atit mai buna cu cit statul pastreaza un mai mare control asupra ei, ca si cele 64 de procente care sint de acord cu subventionarea de la stat a regiilor cu pierderi. De asemenea, 68% dintre alegatori au afirmat ca prefera un loc de munca prost platit dar sigur, unuia bine platit dar nesigur. Fapt care este cit se poate de sugestiv pentru recunoscuta tendinta mioritica de pasivitate si neimplicare. Si, pentru a pune capac, transpare din parerile exprimate regretul pierderii protectiei "partidului" care tinea loc de tata si de mama, 40% dintre cei care au fost intrebati afirmind ca prefera sa existe un singur partid politic in locul mozaicului ideologic existent.
Rezultatele recentului sondaj vor influenta probabil viitoarele strategii ale partidelor politice, care vor trebui sa aleaga intre a opta pentru schimbare, fapt care le va cobori in continuare in sondaje, sau pentru o stagnare populista a reformelor, aducatoare de voturi, dar pasibila de a fi penalizata de atit de doritii investitori straini si nu numai. Dar foarte probabil este ca aceasta sa fie o falsa dilema, iar politicienii, in buna traditie romaneasca postdecembrista, sa aiba deja fixata o strategie care sa le aduca noi mandate parlamentare. Care ar putea fi aceasta, nu este greu de ghicit. (Ionel AFRASINEI)
Piturca – un bolovan de gitul lui Mircea Sandu
Semiesecul Romaniei pe teren propriu in fata Slovaciei, in preliminariile CE de fotbal, nu-i un capat de tara. Parca s-a mai auzit de multe ori aceasta idee, in ultima vreme, in special, dupa meciul pierdut rusinos, acasa, cu Israelul. Dar – s-a mai spus – era vorba de un meci amical, din care se pot trage invataminte, urmind ca in jocurile oficiale sa ne aratam adevarata fata. Acum a trecut si partida cu slovacii si rezultatul este nemultumitor: un 0-0, dublat de o infringere la tineret, care pune sub semnul intrebarii activitatea celor ce conduc fotbalul romanesc, atit din punct de vedere tehnic, cit si administrativ. Totusi, strict aritmetic, afirmatia de start are acoperire: nu-i un capat de tara. Intr-adevar, oricine parcurge lista rezultatelor din preliminariile Euro 2000, poate observa ca surprizele curg girla. Au patit-o si altii (englezii, spaniolii, etc.) si nu si-au zis in barba "adio, calificare!". In fond, slovacii (valabil si pentru tineret) au aratat un singur lucru: ca stiu sa se apere. La Bratislava sau Kosice, lucrurile vor sta nitel altfel si, din acest punct de vedere, este mai usor de pariat pe o victorie romaneasca acolo, decit pe una in meciul cu Portugalia de pe teren propriu. Ideea ca sintem inca prima favorita la calificare, exprimata si de Mircea Sandu, are acoperire si in startul excelent luat in toamna, dupa dubla Porto – Budapesta. Daca egalul acesta nenorocit cu slovacii lui Adamec s-ar fi petrecut la inceput, ar fi fost un dezastru, nu numai pentru Piturca, ci si pentru moralul echipei nationale.
Expusa intr-un editorial de presa, ideea este cit se poate de realista. Spusa de presedintele FRF, Mircea Sandu, este dovada unei automultumiri care poate fi extrem de daunatoare. Fiindca marea nenorocire nu este rezultatul obtinut simbata, pe stadionul "Lia Manoliu". Ci modul execrabil in care au jucat tricolorii nostri. Fara o conceptie de joc, improvizind mereu in conducerea actiunilor ofensive si trimitind baloane inalte cu nemiluita in fata portii adverse, echipa nationala a Romaniei a dovedit pe deplin conceptia lui Piturca, in conformitate cu activitatile sale anterioare: nationala se afla la mina hazardului, deoarece stilul de joc al antrenorului este, categoric, aleatoriu. Poate iese ceva! Intr-adevar, a iesit la Porto, a iesit cumva si la Budapesta, dar nu s-a putut si basta cu slovacii. Ce sa-i faci, nu poti da intotdeauna "sase-sase"!
Din aceste motive, meciul de simbata ne produce mai multa ingrijorare decit cea generata de pierderea a doua puncte "la adevar". De aceea, nu putem decit sa ne exprimam mirarea fata de elucubratiile patriotard-vadimiste debitate de presedintele federal pe principalul post de televiziune al tarii. "Nasul" s-a plins din nou, ca publicul nu a sustinut echipa (desi a schimbat in mod special stadionul exact din acest motiv). Si-a exprimat, in mod ostentativ, adeziunea pentru Piturca: "dati-mi un antrenor mai bun ca el, si imediat il aduc la lot!" Dupa opinia noastra, Piturca isi poate gasi cu anevoie loc intre primii 10 antrenori ai tarii. Dar, daca interesele patriotice (macedo)romane, o cer, fie si Piturca!
Presedintele Mircea Sandu are, partial, dreptate, cind sustine ca bilantul antrenorului va putea fi analizat doar dupa incheierea preliminariilor: atunci se va sti daca e alba sau neagra. Numai ca "nasul" ar trebui sa stie ca bolovanul Piturca, atirnat de gitul lui, la chemarea unor sirene de balta, ii poate fi fatal. Daca Romania va merge anul viitor la turneul final din Belgia si Olanda, atunci, teoria probabilitatilor va invinge calcului matematic si vom fi condamnati la iluzia ca sintem mari. Daca nu, Piturca va raspunde. Si odata cu el, Mircea Sandu, Becali si altii! (Nicolae GRECU)