Salam cu soia sau cruditati?

Pina mai ieri, protagonistii conflictului din PD-L Iasi pareau a fi fostii democrati si fostii liberal-democrati. Odata cu trecerea Mihaelei Popa in tabara contestatarilor, putem vorbi de un conflict de generatii in PD-L Iasi. Avem, pe de o parte, oamenii vechi din partid: Dan Carlan, Petru Movila, Daniel Oajdea, doar ultimii doi legitimati de votul maselor. De partea cealalta, Dumitru Oprea, Mihaela Popa, Nicu Paduraru sau Marius Spinu, toti avind cistigata increderea electoratului. Bun. De la ce s-au luat? Teoretic, de la principii. Unii au cistigat, altii au pierdut, unii mint, altii spun adevarul etc. In fapt, conflictul s-a acutizat recent, odata cu discutiile privind repartizarea posturilor din administratia centrala si locala. Se ridica o intrebare interesanta. Cine ar trebui sa aiba "drept de preemtiune" la impartirea ciolanului? a) Cei care au devenit parlamentari si au nevoie de "instrumentele" necesare pentru a-si pune in practica promisiunile electorale? b) Cei care au muncit si au finantat organizatia in lunga perioada cit partidul s-a aflat in opozitie? Cu siguranta, idealistii se regasesc in primul raspuns. Inclusiv legea le da dreptate, incadrind partidele politice in rindul persoanelor juridice de drept public. Cu alte cuvinte, scopurile unei formatiuni politice se adreseaza interesului general, nu celui de grup. Totusi, din punct de vedere al mecanismului intern de functionare, partidele se comporta asemenea unor companii private. De la femeia de serviciu si pina la cel mai important actionar, toti asteapta sa beneficieze la un moment dat de pe urma investitiei facute. Cu atit mai mult cei care au ramas fideli "societatii" cind aceasta se afla in pragul falimentului. Vorbim de categoria celor care considera mai indreptatit raspunsul b), grupati astazi in jurul "vechii garzi". Acestia din urma mai au un argument. Ei pot demonstra ca succesul politic nu tine exclusiv de calitatile intrinseci ale "produsului", ci si de brandul impus de "companie". Cu alte cuvinte, ar mai fi ajuns Marius Spinu sau Mihaela Popa in Parlament fara a fi ambalati in portocaliu? Si-ar mai fi cistigat Dumitru Oprea sau Nicusor Paduraru colegiile daca ar fi ramas in PNL? Sigur, meritul celor din urma nu poate fi contestat. Pina la urma, si ei au avut un cuvint de spus cind si-au ales partidul. Cel putin unii dintre ei, daca luam in calcul scepticismul cu care au primit fostii liberal-democrati ieseni fuziunea cu PD.

Analizind contributia fiecarei "tabere" la succesul electoral din toamna trecuta, disputa pare sa indice o remiza. Merite exista si de o parte si de alta. Avem insa un cistigator moral? Cu alte cuvinte, o "tabara" care sa propuna publicului neutru, in speta alegatorului, un concept diferit de a face politica? Mai degraba, nu. Ultimul scandal din PD-L Iasi a izbucnit in urma unui siretlic al lui Dan Carlan. Acesta a introdus pe ordinea de zi a sedintei Biroului Permanent trei puncte in plus fata de "programul" anuntat initial. In aparenta neinsemnate, propunerile "secrete" ascundeau de fapt intentia fostului senator de a-si impune oamenii in comisiile responsabile cu desemnarea viitorilor sefi de deconcentrate. Pina aici, nimic nou. Este cunoscuta lipsa de fair-play in politica a lui Dan Carlan. Resimtind lovitura sub centura, Dumitru Oprea si Mihaela Popa au parasit intilnirea. Cei doi au acuzat ulterior comportamentul sefului PD-L Iasi. Au invocat principii care, nerespectate, trag in jos imaginea partidului si intirzie schimbarea mentalitatilor in politica romaneasca. Interesant, nici unul dintre ei nu a avut nimic de obiectat public fata de principalul subiect al ordinii de zi. Votul din filiala privind nominalizarea viitorilor subprefecti "apolitici" de Iasi. O singura fraza impotriva si am fi putut desemna un cistigator, fie el si moral. Nu este cazul. Meciul dintre "infrinti" si "invingatori" ar trebui sa se termine la egalitate. Jocul echipelor este identic. Salamul cu soia si cruditatile au acelasi gust.