Scandal planetar

Nopti albe si zile negre pentru diplomatia americana. Canalele diplomatice de la Washington au fost deschise pentru pregatirea psihologica a partenerilor din toata lumea in fata tsunami-ului mediatic declansat de "Cablegate" – dezvaluirea a sute de mii de documente secrete ale administratiei americane de catre site-ul WikiLeaks. De ce? In viziunea Casei Albe, dezvaluirile lui Julian Assange ar pune in pericol nu doar viata oamenilor din diplomatie si servicii secrete, dar si pe cei care apeleaza la "SUA pentru ajutor in promovarea democratiei". WikiLeaks a fost declarat de Pentagon o amenintare pentru armata americana, in timp ce politicienii, americani si nu numai, se dezlantuie impotriva lui Assange. O serie de lideri republicani nu s-au sfiit sa vorbeasca despre condamnarea la moarte, iar conservatoarea Sarah Palin crede ca trebuie vinat ca un terorist. E versiunea oficiala a povestii, ceea ce leadership-ul politic ne spune.

Realitatea este ca, pe linga relevarea intregului spectru al razboaielor din Afganistan si Irak ori descrierile plastice ale liderilor lumii, Julian Assange pune intr-o lumina nefericita diplomatia americana: secretarul de stat american Hillary Clinton le-ar fi cerut diplomatilor din subordine sa-si spioneze la ONU omologii din strainatate, incalcind conventiile internationale la care Statele Unite sint parte. Miezul acestui scandal se refera, de fapt, la violarile flagrante, practicile neetice care stau la baza structurilor de decizie si la etosul liderilor americani. Mai este acesta ceea ce pretind ei public ca ar fi?

Dar ce este si ce vrea WikiLeaks, incit a intrat in conflict frontal cu oficialii SUA?

A fost descrisa nu ca o organizatie media in sensul clasic, ci in termeni de "insurgenta media". Nu are staff platit si nici birou, iar membrii sint anonimi. Interfata cu publicul, Assange, nu are casa si prefera sa calatoreasca din tara in tara. Si cu toate acestea (sau tocmai datorita situatiei), el a facut, ajutat de oamenii de la WikiLeaks, mai mult decit a reusit sa faca presa de investigatie din intreaga lume in ceea ce priveste razboaiele din Afganistan si Irak.

Assange pledeaza pentru calitatea informatiei in buna guvernare, se declara militant pentru libertatea presei si a jurnalismului de investigatie si, evident, impotriva oricarei cenzuri. Intelege perfect pericolele si usurinta cu care poate fi filtrata informatia tocmai prin retelele globale de stiri si cum poate fi aceasta utilizata in cresterea transparentei deciziei si a regimurilor politice. De aceea si scopul sau declarat este de a crea un sistem necenzurabil pentru transmiterea documentelor de importanta publica.

Liderul WikiLeaks ne spune ca razboiul informational se duce intre tendinta guvernelor si companiilor dornice sa stearga de pe internet informatii si capacitatea internetului de a demonta aceste initiative. De aceea, Assange se imagineaza drept profetul unei ere apropiate, a transparentei totale si, cu acest tel, divulga lumii secrete utilizind tehnologii neimaginate cu o generatie in urma. "Pentru a determina o schimbare radicala de comportament a regimurilor, trebuie sa gindim clar si curajos. Daca am invatat ceva, este ca regimurile nu vor sa fie schimbate. Trebuie sa descoperim tehnologii care sa ne impinga spre realizari imposibile in trecut", spunea cu citiva ani in urma. Impotriva tuturor slabiciunilor regimurilor el mobilizeaza acum bombe mediatice, minuind retoric argumente ale miscarii de rezistenta din regimurile totalitare ale secolului XX: "Cu cit o organizatie este mai secreta si malefica, cu atit scurgerile de informatii in ceea ce o priveste vor induce teama si paranoia in structurile sale de conducere".

Care sint consecintele initiativei WikiLeaks? Inca neclare in ansamblu, citeva idei se contureaza totusi. Internetul, prin difuzarea instantanee a informatiei, devine un referential global, un actor de care trebuie sa se tina seama in luarea deciziilor la nivelul oricarui stat si oricarei companii. Le obliga sa joace cu cartile pe masa. Cu ajutorul lui se creeaza, pas cu pas, o constiinta globala apta de a influenta decizii majore, punind presiune pe transparenta decizionala a regimurile si a marilor companii. Si chiar daca nu pare, la prima vedere, in realitate, o mina de fosti hackeri, transformati in activisti, formeaza noul curent al dezbaterii publice internationale. In interiorul statelor, asemenea retele informale s-au mai vazut, dar niciodata nu au aspirat la statutul de observatori, supraveghetori etici ai actorilor internationali si ai deciziilor cu implicatii globale. Ideologia lor este abia la inceput, dar, ca instanta de sanctionare si amendare a derapajelor, au de partea lor spiritul de libertate si comunicare neingradita creat de tehnologia ultimelor doua decenii.

WikiLeaks ne ofera primul scandal planetar. Niciodata in istorie un asemenea volum urias de informatie confidentiala si secreta despre aproape toate statele lumii nu a ajuns la cunostinta publicului. Scurgerea este o partitura unica, deocamdata: "America si restul lumii". E unul dintre acele momente in care democratia are ocazia sa se indoiasca de ea insasi, daca ar fi luate in considerare metodele prin care se promoveaza, dar si in care se dezlantuie antimericanismul, pus oarecum in surdina de la venirea lui Obama la putere. Americii ii este pusa, exagerat, la indoiala autoritatea morala asupra lumii libere si devine, deodata, din avocatul acuzarii, inculpatul de serviciu al tuturor problemelor globale. Dar, cu siguranta, vine si rindul altora, cu pacate mult mai grave.