Securitatea "patriotica"

Exista un cuvint in fiecare limba, "patriot", al carui inteles este confiscat, adesea, tocmai de cei care au un interes anume. Sub pavaza lui, se stie, poti capata libertate de actiune mai mare, fara teama ca cineva sa-ti ceara explicatii in plus. Provoaca paralizie si furnizeaza morfina. Este gratis si cu livrare imediata. Un cuvint dupa care, la noi, de pilda, se mai judeca si se albesc carierele murdare ale unor politicieni.
Cel mai recent exemplu este deputatul PDSR Ristea Priboi, pus presedinte al Comisiei parlamentare pentru Controlul activitatii SIE. Inainte de 1989, fostul angajat in structura informativa externa a Securitatii in activitati specifice politiei politice a ajuns chiar adjunctul sefului serviciului "Europa Libera", subordonat generalului Plesita. De la acesta au plecat, cum se stie, atentatele impotriva postului de radio "Europa Libera" si amenintarile cu moartea la adresa intelectualilor romani din diaspora. Actiunea lui Priboi era indreptata impotriva celor care se exprimau critic la adresa regimului Ceausescu. Acestia nu desfasurau actiuni de spionaj, nu loveau in interesele economice, ci in cele ideologice ale regimului.
N-a fost un caz de exceptie pentru majoritatea cadrelor securitatii ca, pina in 1997, Priboi s-a aflat, ca un profesionist pur singe, prin diferite functii. Apoi a intrat in gratiile lui Adrian Nastase, cu care, de fapt, se cunostea, probabil, chiar dinainte de 1989. Jurind strimb ca nu a fost colaborator al securitatii, a patruns in Parlament pe usa din fata.
Clauza juridica, juramintul ca nu a fost colaborator al securitatii, este o alta discutie.
Insa clauza morala – in virtutea caror argumente a fost validat si propus in interiorul PDSR pentru o asemenea functie – necesita un comentariu aparte. Negind toate aceste activitati, scos basma curata, prin driblurile juridice ale "parintelui" Constitutiei, Antonie Iorgovan, PDSR ne serveste acum versiunea patriotismului. Priboi ne este prezentat ca un biet functionar in slujba statului, care nu a facut decit sa apere interesele statului roman. PDSR este si detinatorul nuantelor. Spre deosebire de securistul intern, cel orientat spre probleme externe lupta cu adversarii din afara. Deci nu le facea zile negre cetatenilor dinauntru. Un fel de ostas de la Marasesti, strigind conspiratiei mondiale "pe aici nu se trece".
Il putem considera, astfel, pe Priboi, mai putin vinovat pentru ca nu a participat la represiunea interna si ca a vegheat ca ea sa nu fie deranjata din afara? Care erau atunci interesele statului roman? Se deosebeau cumva de interesele regimului comunist?
Ce apara, in vremurile sale de glorie, acest ofiter al DIE pentru a fi considerat patriot? Drepturile omului? Libertatea de expresie din Romania? Erau interesele lui in concordanta cu interesele cetatenilor? Imposibil. Ramine izbitoare contradictia intre dorinta cetatenilor de libera exprimare si ceea ce prezerva actiunea acestui tip de ofiter al Securitati. El nu a facut altceva decit sa apere oligarhia comunista a lui Ceausescu.
Poate fi considerat patriot un slujitor al unui stat totalitar? Parerea PDSR este ca da, pentru ca existenta statului ar fi, in viziunea sa, mult mai importanta decit libertatea sau bunastarea individului.
A fi patriot, dupa viziunea PDSR, inseamna juramintul depus unei realitati supraindividuale, nu unor interese ale cetatenilor. Reusita PDSR si a PRM, cele doua partide care folosesc oficial, cu buna stiinta, fostele cadre ale securitatii, este recuperarea publica si botezarea cu aceasta formula inocenta, "patrioti", a unor fosti tortionari. Vorba lui Nastase, "ce atitea obsesii?"
(Mihai CHIPER)