Sezonul de vinatoare la medici continua

Am vazut recent pe un blog un titlu sugestiv: "S-a deschis sezonul de vinatoare la medici". De fapt, s-a redeschis, pentru ca puseele mediatice impotriva doctorilor se repeta deja cu o anumita periodicitate. Deloc surprinzator. Dramele umane sint dintotdeauna un subiect usor de "vindut" opiniei publice. Asa ca, atunci cind apar cazuri care ar putea trimite catre ideea de culpa medicala, de neglijenta, nepasare sau cinism in asociere cu oameni si institutii din sistemul medical, mass media pur si simplu explodeaza, subiectele cu pricina invadind literalmente micile ecrane si paginile ziarelor. Ceea ce, pina la urma, nu e automat nepotrivit si deci nu trebuie neaparat blamat. In principiu, presiunea presei e un element important, care poate determina schimbarea in bine a comportamentului oamenilor si a institutiilor in general. Fie ca e vorba de primarie, de politie sau de spitale. Altceva e de condamnat: maniera in care sint abordate de cele mai multe ori acest gen de subiecte, lipsa de profesionalism si excesul de populism.

Aici deja intram pe un teren minat. E foarte greu sa lupti contra curentului. Boala si cu atit mai mult moartea trezesc intotdeauna emotii si sentimente puternice. E foarte greu sa ceri cuiva personal afectat de astfel de tragedii sa gindeasca si sa judece evenimentele cu "intelepciune" si "detasare". E omeneste sa cauti vinovati si responsabilitati. Si uneori chiar exista vinovatii si responsabilitati imputabile unor medici sau altor persoane care fac parte din sistemnul de sanatate. Problema e ca incepe sa se instaureze la nivelul opiniei publice o stare de spirit cu un mare potential exploziv: aceea de a descoperi culpe medicale pe banda rulanta, in spatele aproape oricarei tragedii consumate in spitalele romanesti.

Si spunind asta imi vine in minte un caz care de o bucata de vreme ma afecteaza personal. O persoana foarte apropiata, care este in acelasi timp si un binecunoscut medic din Iasi, a fost supusa mai bine de 5 saptamini, in tara si in strainatate, intr-unul dintre spitalele de elita din vestul Europei, unei serii extinse de analize si investigatii sofisticate, inclusiv cu computer tomograful si interventii laparoscopice, pina cind i s-a putut pune un diagnostic. Sigur, poate e vorba de un caz mai complicat. In majoritatea situatiilor, lucrurile sint mai simple. Insa cei care se grabesc sa considere automat o crima erorile de diagnostic si le imputa vehement medicilor ar trebui sa inteleaga cit de complicate sint adesea astfel de situatii, mai ales in cazurile de urgenta, cind timpul preseaza si apar factori de stres suplimentari. Greselile sint regretabile, dar, practic, intr-un anumit procent statistic, oricit de cinic pare sa sune afirmatia, inevitabile.

Cu toate acestea, nu e de mirare ca de multe ori familiile afectate vad lucrurile altfel. Ceea ce, pina la un punct, e si de inteles. Ceea ce e insa mai greu nu doar de inteles, ci si de acceptat e maniera in care, din pacate, prea multi jurnalisti si prea multe canale mediatice incurajeaza o astfel de atitudine. Desi in cele mai multe cazuri gazetarii in cauza nu au nici acoperirea profesionala si nici informatiile necesare pentru a judeca lucrurile cu o minima competenta. Ei par sa actioneze mai degraba ca niste procurori preocupati sa dea verdicte pe placul publicului. Ceea ce inflameaza in mod evident si mai mult opinia publica, multiplicind valul de incriminari venite dinspre pacienti si familiile lor la adresa medicilor. Si uite asa intram, inevitabil, intr-un adevarat cerc vicios.

De altfel, fenomenul care pare sa ia amploare si la noi e departe de a fi specific romanesc. Si in alte parti, de exemplu in Statele Unite, acuzele de malpraxis, incurajate acolo in special de avocati care maninca "o piine buna" din acest gen de procese, au un impact serios asupra comportamentului medicilor. Se ajunge, astfel, in extrema cealalta, in care acestia din urma prefera, din teama, sa respecte cu strictete proceduri si protocoale rigide chiar si atunci cind alte solutii, mai potrivite, le-ar putea chiar salva viata pacientilor. Partea buna e ca acolo, de regula, mass media e semnificativ mai responsabila.

Cum se intimpla de obicei, astfel de evolutii, odata puse in miscare, sint greu de oprit. Ele risca sa produca efecte negative pe termen mediu si lung, pentru ca un proces care inoculeaza o atitudine de acest tip la nivel de masa e cu greu reversibil. Cu atit mai mult cu cit ne aflam oricum intr-o situatie ingrijoratoare. Corpul medical nu e doar afectat numeric de plecarile in strainatate, ci e si destul de descurajat si dezamagit de atmosfera creata, mai ales ca tentatia generalizarilor e molipsitoare. Nu cu multa vreme in urma auzeam o jurnalista de la "Realitatea TV" spunind ca evenimente tragice precum cele de la Pitesti sau de la Satu Mare se intimpla pentru ca majoritatea medicilor buni au plecat din tara. In aceste conditii, nu e greu de inteles de ce, sub presiunea mediatica dar si din dorinta de a cistiga puncte electorale, noua conducere a Ministerului Sanatatii s-a grabit sa faca gesturi pompieristice, dictind sanctiuni pe banda rulanta dupa anchete de citeva ore. Poate ca o parte din aceste masuri sint justificate, insa in mod evident maniera de a proceda in sine e sigur condamnabila.

Cele de mai sus nu sint in mod necesar o pledoarie pentru inactiune sau pentru musamalizarea culpelor medicale, acolo unde ele sint clar evidentiate. Dupa cum nu e exclus deloc sa existe si anumite solidaritati in interiorul sistemului medical care sa doreasca, in unele cazuri, sa estompeze vina celor implicati. Dar trebuie sa fim constienti ca tipul de atmosfera incurajat nefericit si iresponsabil in aceasta privinta de o buna parte din mass media autohtona are un cost social, si inca unul deloc neglijabil. Diagnosticul pare a fi destul e aproape de adevar, iar sechelele vor fi, probabil, tot mai vizibile in viitor.

Publicitate și alte recomandări video