Caută 
3 MIN
Saptamina aceasta, ne-am lamurit cu ultima aventura a unei echipe romanesti de fotbal in grupele Ligii Campionilor. Deocamdata, folosim adjectivul "ultima" in sens cronologic, desi multi amaneteaza un viitor trist. Incepind din sezonul viitor si pina Dumnezeu stie cind, Romania nu va mai avea echipa direct in grupele competitiei de lux. Lucrurile sint nitel mai complicate deoarece, in acest caz, viitoarea campioana a Romaniei va avea un traseu mai blind (in conformitate cu reforma lui Platini) fata de vicecampioana anilor precedenti, deoarece nu va intilni, in nici o faza, echipe din tarile cu fotbal ultra-avansat. Tot atit de adevarat este si faptul ca, la nivelul nostru, nu va fi usoara accederea in grupe, dar exista o speranta, coroborata mai mult cu darnicia sortilor decit cu nivelul actual. Iesirea Otelului din Liga Campionilor era mai de mult o certitudine, marti s-au risipit si ultimele sperante ale galatenilor de a continua macar in Liga Europa.
Saptamina viitoare vom sti cum vom mai defila si in competitia mezina a Europei, mai exact daca vom mai fi reprezentati in primavara Ligii Europa, competitie a carei finala va fi gazduita de Romania. La o sumara citire, Rapid are zero sanse, Steaua vreo cinci procente, iar FC Vaslui, undeva in jur de 30%. Oricum am trage de aritmetica sanselor, bilantul Romaniei ramine trist si nesemnificativ. Avem o campioana care s-a multumit cu firimiturile din cota de participare in Liga Campionilor, fara a catadicsi sa se intareasca, cit de cit, pentru exigentele competitiei, macar la nivelul obtinerii citorva puncte, acolo, ca sa fim si noi bagati in seama. Avem o alta echipa, Rapid, al carei patron pune semintele scandalului exact in momentele cele mai propice ale traseului. Despre Steaua, orice discutie este de prisos, din moment ce se schimba antrenorul de doua-trei ori pe sezon, iar finantatorul azvirle cu declaratii iresponsabile in toate partile. Nu e intimplator faptul ca singura echipa cu sanse palpabile este FC Vaslui, acolo unde Adrian Porumboiu pare vindecat de "boala patronilor" care il mai apuca pina nu de mult. Dar in fata performantei visate de o intreaga Moldova sta piezis Lazio, una dintre cele mai bogate grupari italiene. La aceste necazuri trebuie sa mai adaugam ca Dinamo a fost eliminata inca dinaintea grupelor de o echipa calica din Ucraina, iar Dinamo este formatia care domina, in aceste momente, campionatul intern cu oarecare autoritate. Poate o explicatie este faptul ca acolo nu s-au luat masuri tipic "becaliene" dupa esecul cu Vorskla Poltava.
Nu este nici un secret: prestatiile jalnice ale echipelor romanesti prin cele competitii europene se conjuga perfect cu starea la fel de precara a echipei nationale. De foarte multa vreme, mai exact, de prin anii 1975-1980, fotbalul romanesc nu s-a situat atit de jos. Am avut cindva nationale redutabile ("generatia mexicana" din 1970, "generatia de aur" a anilor ’90), am avut ani cind echipele romanesti pierdeau la scoruri-fluviu prin Europa ori erau eliminate de formatii din Islanda, Cipru sau Albania. Am avut momente de aur ale cluburilor (Steaua de la Sevilla 1986 sau performantele in Cupa UEFA in anii 2005-2006), ani in care nationala statea in piuneze. Faptul ca acum, atit nationala, cit si cluburile se fac de ris in lume arata ca fotbalul romanesc se afla in punctul cel mai de jos.
Se poate mai rau de atit? Sigur ca se poate: mai exista destule locuri sub 55 in clasamentul FIFA al echipelor nationale, mai exista si eventualitatea sa ajungem sa savuram calificarea in anticamera grupelor ca pe o performanta iesita din comun. Si pentru a ajunge si zilele acelea, trebuie doar sa raminem pe loc, sa ne amagim ca reconstructia cere timp, sa ajutam echipele cu prestigiul trecutului sa cistige trofee interne, chiar si cu actualul management de mucava. De mai rau este intotdeauna loc, pentru mai bine trebuie oleaca de munca.
O explicatie? Explicatii exista in mintea oricarui amator de fotbal din Romania. La ora cind scriu acest articol, domnul Mircea Sandu, presedintele FRF, vorbeste la ceremonia de lansare a biletelor pentru finala Ligii Europa din 2012. Un moment festiv, cu care "Nasul" se bate cu pumnii in piept, intre doua extemporale la DNA.
Pentru presedintele FRF este un succes. Pentru fotbalul romanesc, bine ar fi fost ca finala sa se dispute la Dublin sau aiurea, dar sa avem si noi o echipa pe acolo. Iar nationala sa fie calificata la vreun turneu final!
