Caută 
7 MIN
Fantoma Bancorex este gata sa scufunde Romania. Daca am avea doar interese estetice fata de subiect, acest spectaculos crah bancar ar trebui sa ne faca sa tremuram de placere, ca in fata unei capodopere absolute. Dar pentru aceste clipe de voluptate trebuie sa platim din greu. Sistemul bancar a fost amenintat cu prabusirea si nici echilibrul bugetar nu o duce prea bine. Romania danseaza pe o sirma aproape invizibila in acest moment, gata sa se prabuseasca in haul unei explozii sociale si bugetare. Cele opt procente din buget care constituie suma care va fi alocata pentru a acoperi o parte a gaurii de la aceasta banca ar putea fi piatra de moara a democratiei noastre.
Lucrul cel mai curios ar fi faptul ca, la citeva luni de la momentul constatarii clinice a catastrofei, nu exista semne clare ca am putea afla intr-o zi de ce si cine este responsabil de toate acestea sau daca va putea fi recuperata vreodata o parte macar a pierderilor. Responsabilitatea este politica sau penala? Au fost publicate lista membrilor AGA si numele unora dintre beneficiarii creditelor de la Bancorex. Nici dezbaterea publica si nici ancheta judiciara nu par sa fi progresat. Deocamadata, s-a mers pe responsabilitatea politica. Vedem insa ca aceasta nu functioneaza: cei care au o mare parte din vina, cel putin in aparenta, conduc detasat in sondaje. Electoratul judeca efectele si nu cauzele. Apoi, cum se poate identifica precis vina unui politician sau a unui partid in aceasta afacere?
Caderea Bancorex are, probabil, mai multe cauze majore. Printre ele, politicile guvernamentale care transformasera sistemul bancar intr-un sac fara fund, sursa gratuita pentru nenumaratele subventii catre intreprinderile de stat sau pentru consumul populatiei. Aceast tip de politica nu si-a dat definitiv duhul in Romania si nu exista semne ca populatia i-ar percepe toxicitatea. A doua cauza, mult mai mediatizata si deja supusa oprobriului public, o reprezinta creditele neperformante. Unele dintre ele nu vor fi niciodata recuperate, altele vor fi doar partial si cu mare dificultate, dupa ce insa banca s-a prabusit iremediabil.
Aceste credite sint neperformante din cel putin trei puncte de vedere. Mai intii, prin mediul economic pe care l-au creat. Acest tip de economie nu poate duce decit la faliment. Statul, condus de un partid de stinga, a celor multi si saraci, deci, finanteaza fanteziile unor inalti demnitari sau clienti politici, de felul lui Ilie Alexandru, fratii Paunescu, M. Mitrea, D.I. Taracila, I. Solcanu etc. In acelasi timp, statul, directionind credite neperformante catre consum (a cumpara o casa nu este o investitie economica), isi recuza chiar scopurile functiei sale dirijiste, pe care guvernele de stinga, interventioniste, le reclama adesea. Este de doua ori neperformant sa finantezi achizitionarea ultimului model de masina de teren de catre Miron Mitrea: o data pentru ca prin acele investitii nu se creeaza utilitati publice si nici nu se acopera necesitati publice, iar apoi pentru ca statul incurajeaza consumul neproductiv.
In al doilea rind, aceste credite erau cu mult sub dobinda pietii. Sa iei o suta de milioane (care in 1994 valorau poate de zece ori mai mult decit astazi) cu o dobinda fixa de 18 procente timp de douazeci de ani este o afacere superba. Cineva a facut un calcul in cazul senatorului Solcanu si s-a vazut ca, fara mari riscuri (prin simpla plasare la o alta banca a sumei), beneficiul este fabulos. Practic, senatorul poate trai linistit numai cu dobinda de la banca (dobinda normala) pina la sfirsitul zilelor. Este evident ca, prin preluarea diferentei de catre stat, intreaga populatie a fost condamnata sa achite lui Miron Mitrea ultima sa pasiune in materie de masini de teren. Cu alte cuvinte, nu numai ca acesti oameni s-au considerat mai cetateni decit restul romanilor, dar ne-au pus sa platim si nota de plata a acestui privilegiu.
Dar consecinta cea mai grava a acestui fenomen este lovitura data sistemului politic romanesc. Faptul ca o patura de politicieni s-a considerat investita cu un privilegiu in raport cu ceilalti membri ai comunitatii nu poate crea incredere in sistemul care-i propulseaza. Acesti oameni s-au folosit de pozitia lor pentru a primi credite cu dobinzi de peste trei ori mai mici decit cele de pe piata. In loc de mosieri si patroni care sa exploateze poporul, senatorii social-democrati si coloneii o fac mult mai bine.
De luat in seama este si tipul de gindire care se afla in spatele acestui caz. Este de banuit ca acesti oameni nu doreau sa piarda. Senatorul Solcanu era vicepresedinte al Camerei, dl. Taracila era ministru de interne etc. Voluntar sau nu, ei au proiectat pentru economia romaneasca un destin negru in urmatorii douazeci de ani, cind inflatia ar fi trebuit sa ramina cel putin de optsprezece procente, pentru ca afacerea lor sa functioneze si sa-si achite creditele catre banca in circumstante avantajoase. Aceasta inseamna ca populatia ii platea pe acesti oameni pentru ca ei sa conspire impotriva oricarei incercari de insanatosire a economiei. Mai bine ii plateam sa nu faca nimic. (Florea IONCIOAIA)
Fotbal bolnav intr-o tara bolnava
Fotbalul este reflectia unei societati bolnave: in orice mediu sanatos, Gheorghe Stefan, zis "Pinalty", ar fi fost scos din fotbal, ca orice focar de infectie. La noi, el sta bine mersi si ameninta, in continuare, arbitri.
Chiar daca este un mijloc de petrecere a timpului liber, de divertisment, fotbalul, atit in Romania cit si in lume, se manifesta intotdeauna cu pregnanta ca un autentic fenomen social. Este si normal sa fie asa, din moment ce meseria de fotbalist este poate cea mai banoasa, aici, ca si aiurea. Nimeni nu se arata ofensat cind vede ca un fotbalist de Divizia A cistiga mai mult decit un chirurg de exceptie. Asa este peste tot: cu banii care ii cistiga Ronaldo sau Vieri la Inter Milano se poate finanta un intreg institut de cercetare stiintifica. Chiar daca multi oameni cu preocupari sobre se pot arata ofuscati, aceasta este legea pietii si basta. Mai mult decit atit, se vede treaba ca aceasta distractie cu mingea baltata reflecta indeajuns de bine societatea in care se dezvolta. Daca civilizatia britanica este mai sanatoasa decit cea spaniola, se poate deduce si din numarul de meciuri trucate din "Premiership" in comparatie cu "Primera".
La noi, se vede de la o posta ca intr-o societate bolnava avem un fotbal bolnav. Tarele justitiei romanesti se reflecta, ca intr-o oglinda, si in justitia fotbalistica. Ziaristii se intreaba cum se poate intimpla ca, pentru aceeasi culpa, un inalt ofiter de politie sa fie achitat, in timp ce folkistul Vali Sterian este purtat in catuse. Dar in fotbal este altfel?
Arhimediatizatul scandal Marius Lacatus, gloriosul international care l-a bagat in spital pe anonimul Ardeleanu de la Bacau, este un exemplu in acest sens. Discutiile pro si contra pe marginea acestui caz au conotatii dureroase. Toti aparatorii fotbalistului-casap au sarit ca arsi, invocind trecutul glorios al septarului stelist: "Cum, se poate, strigau pro-stelistii? Se pun in balanta Lacatus, eroul care l-a ingenuncheat in Italia pe Dasaev, cu Ardeleanu? Dar cine o mai fi si Ardeleanu asta?" Si uite asa, Ardeleanu sta pe tusa de amar de vreme, fara mijloace de existenta, in timp ce Lacatus este bine-mersi antrenor secund la Steaua, educa tinerii fotbalisti in spiritul datului la gioale, ba mai si joaca din cind in cind. Oare ce s-ar fi intimplat daca Ardeleanu l-ar fi bagat in spital pe Lacatus? Ca sa nu mai intrebam altceva, mai putin decent: ce s-ar fi intimplat daca "terminatorul" de la Steaua l-ar fi accidentat pe fiul unuia dintre avocatii gloriei sale apuse? Cu ce unitate de masura ar fi judecat cei ce nu stiu a separa calitatile fotbalistice de cele general umane?
Daca acest caz Lacatus este oarecum consumat, ispravile de haiduc modern ale badiei Gheorghe Stefan, ispravnicul fotbalistic al Pietrei Neamtului, sint mereu in actualitate. Si vor mai fi, deoarece organele in drept, FRF si Liga Profesionista, extrem de dinamice cind e vorba de cei marunti, se ascund in papusoi in cazul celebrului "Pinalty". Duminica, la meciul Ceahlaul – Dinamo, Gigi Stefan, incurajat de sanctiunea "asa-ca-sa-fie" primita recent, si-a facut din nou numarul obisnuit: insulte, injurii, amenintari, in special la adresa arbitrilor, ceea ce acrediteaza din nou ca la Piatra Neamt este o aventura sa joci, daramite sa arbitrezi. Dar badia Stefan e linistit: stie ca nimeni altul ca nu poate pati nimic. Fotbalul este reflectia unei societati bolnave: in orice mediu sanatos, Gheorghe Stefan, zis "Pinalty" ar fi fost scos din fotbal, ca orice focar de infectie. La noi, el sta bine mersi si ameninta, in continuare, arbitri. "Las ‘ ca ti fac eu pi tini!", un leit-motiv pe care multi il stiu pe dinafara sau si-l amintesc inainte de a se aventura la poalele Pietricicai.
Trist este altceva, insa: reflectia mentalitatii specific romanesti asupra cazului: in primul rind, multi sint descurajati si accepta, ca pe o fatalitate mioritica, situatia de la Piatra Neamt. Apoi, nu putini sint aceia – si nu numai din orasul moldav – care bat moneda pe partile bune ale omului. "O fi el mai impulsiv, dar Stefan asta a creat echipa de acolo!". Daca Lacatus a fost un fotbalist care a adus glorie pentru Romania, Stefan este pe cale de a fi iertat pentru simplul fapt ca a pus pe picioare o oarecare echipa la Piatra Neamt.
Extrapolind (si exagerind nitel), mentalitatea aceasta jalnica s-ar putea traduce si altfel: "E drept, a omorit X vreo trei oameni, a furat din bugetul statului o groaza de bani, dar are si parti bune: a dat bani la 20 de cersetori, asa ca hai sa-l iertam, ca e baiat cu suflet bun!"
Jalnica mentalitate romaneasca. Pina cind nu vom scapa de ea, nu vom avea fotbal sanatos. Si nici o societate sanatoasa… (Nicolae GRECU)
