Caută 
3 MIN
Nici o surpriza in aparitia Aliantei de Centru-Dreapta (ACD) dintre PNL si PC, pusa la cale intre afumatul porcului si artificiile revelionului. Contrar a ceea ce se crede, in ratiunea acestei aliante nu masina de propaganda a Antenelor este argumentul principal. Sigur, e minunat sa nu ai, zi de zi, o presa ostila, dar influenta reala a televiziunilor mogulilor este mult exagerata. Lumea este deja vaccinata. Amintim aici efectul mediatic paradoxal produs in toamna anului trecut prin arestarea lui Vintu. Campania furibunda dusa pe Realitatea TV in apararea mogulului a avut un rezultat contrar: numarul celor care l-au considerat vinovat in afacerea FNI s-a triplat in numai doua saptamini ! (Ca sa nu mai detaliem esecul de persuadare de la prezidentialele din 2008.)
Realitatea este ca ACD se naste, mai degraba, din neputinta opozitiei. Paradoxul este urmatorul: Antonescu e odihnit, fiindca a ramas, invariabil, chiulangiul sef din Parlament, dar PNL a cam ajuns la capatul puterilor de partid de opozitie. Are in bilant un an in care nu a venit macar cu un singur proiect viabil economic, in stare sa faca demonstratia clara a vocatiei sale de dreapta. Dimpotriva, PNL a preferat un balet populist alaturi de PSD, aproape pina la identificare, vizind masuri fara nici o rationalitate economica. Iar aceasta le-a adus, probabil, un cistig conjunctural, pe luni de maxima austeritate, dar nimic pentru o cursa mult mai dificila. Presiunea urmatorului an electoral deja ridica serioase intrebari in razboiul procentelor: dezamagitii de politicile si scandalurile de coruptie din PDL s-au indreptat prea putin spre PNL, preferind sa ingroase rindurile celor care se declara, in ansamblu, satui de toate partidele politice. Liberalii s-au oprit pe la 20 si ceva la suta, peste care nu prea poate trece, in timp Antonescu se mentine deasupra lui Victor Ponta, dar numai din cauza amatorismului infantil al acestuia.
Prin toamna, liberalii intelesesera foate clar ca nu au cum sa ajunga singuri la putere. Au inaintat, sub diverse forme, propuneri de alianta, de pe picior de egalitate, cu PSD. Negasind feedback-ul necesar la un PSD care viseaza sa fie, daca nu unicul partid de guvernare, macar vioara intii, PNL s-a decis sa-i forteze mina cu asa-numita Alianta de Centru-Dreapta. Si iata-l, din nou, pe Felix propulsat in jocurile mari, taman intre Craciun si revelion. PNL si PC pregatesc o schema mai larga, in care sa intre UDMR, cind se va hotari. Dar nici aceea nu va fi suficienta fara PSD. PNL are nevoie de Voiculescu doar ca sa mai dilueze din imaginea unei aliante binom cu PSD. PC este bun pentru ca realizeaza larga uniune, atit de draga lui Ion Iliescu, in care toti combatantii se regasesc. Dar, cu toate astea, PNL nu are cum sa mascheze senzatia de slabiciune si neincredere in propriile sale forte. Mai devreme sau mai tirziu, destinatia harazita este aceeasi: anexa, cu accese frecvente de personalitate, la partidul lui Ion Iliescu.
Ca lider, Antonescu nu intelege ca orice strategie (in cazul de fata nu a nimerit-o!) este sortita esecului, cu osti incapabile si generali in cautare de prada de razboi. Si mai e ceva, imposibil de explicat pentru inteligentul electorat liberal, privitor la domnul Antonescu personal: cum se face ca tinarul lansat in politica de Alianta Civica esueaza alaturi de unul dintre cele mai infecte produse ale Securitatii, colaborator dovedit? Cum se impaca decizia de zilele trecute cu mesajul din 2008, cind aspira sa ajunga "singurul presedinte care nu a fost comunist", concluzionind, pe buna dreptate, ca "Daca am fi aplicat Proclamatia de la Timisoara si punctul 8 al Proclamatiei, am fi fost departe acum"? Straveziul profesoras de istorie se incapatineaza, dupa 20 de ani, sa ne tina inca in loc. Antonescu se afla in fata unui exercitiu imposibil de coafare a biografiei si sinceritatii convingerilor, operatiune care implica fracturi logice greu de inghitit pentru foarte, foarte multi simpatizanti, …oricita ura fata de Basescu ar fi la mijloc.
