Un meci in derulare

Traian Basescu a punctat primul. Intuind reactiile ipocrite ale PSD si PNL vizavi de legalizarea prostitutiei si a consumului de droguri usoare – atentie, nu a traficului! -, presedintele si-a reactivat o parte a electoratului tinar, neindoctrinat cu povesti despre "decadenta Occidentului".

A majorat scorul dupa doar citeva zile, prezumind corect acelasi "nihilism" stupid al contracandidatilor. Propunerea sa privind reducerea numarului de parlamentari a fost respinsa categoric in declaratiile "la cald". In zadar liderii PSD si PNL si-au nuantat ulterior discursul: pentru alegatorul de rind, Geoana si Antonescu apara privilegiile "ciocoilor".

Partida parea sa se indrepte spre o victorie lejera a actulului presedinte. A venit insa episodul Dan Nica. Imbatat de mirosul succesului, Basescu a fortat umilirea adversarului. Remanierea ministrului de Interne, trecuta in mod cert prin filtrul Cotroceniului, a dat nastere unui blocaj institutional de care seful statului nu avea nevoie. Refuzind hotarit inlocuirea, PSD a parut initial ca stie sa-si joace bine cartea. Pina la urma, social-democratii aveau tot dreptul sa pozeze in victime. Au urmat insa aceleasi prostesti declaratii "la cald". Invitat la Palatul Cotroceni sa dezbata pe marginea "subiectului Nica", Mircea Geoana a promis in fata presei ca nu se duce. Dar s-a dus. Renuntind la pozitia inflexibila, liderul PSD si-a tradat slabiciunea pentru ciolan, asumindu-si pro bono responsabilitatea crizei.

A urmat o noua mutare inteligenta din partea lui Traian Basescu. Intelegind ca PNL este singurul cistigator al luptei interne din coalitie, presedintele a rugat opozitia sa-si asume Ministerul de Interne. Pentru prima data de la anuntul candidaturii sale, Crin Antonescu nu a picat in cursa. A evitat previzibilul "ba pe-a ma-tii" rostit "la cald" si a convocat o conferinta de presa in care a respins calm si argumentat propunerea presedintelui.

La aceasta ora meciul se joaca, echipele tatonindu-se reciproc.

Episoadele pomenite mai sus sint insa elocvente pentru diletantismul alesilor nostri. Preferind improvizatia de moment unei analize serioase, dar care necesita timp, politicienii romani nu sint in stare sa prevada consecintele propriilor fapte. Le lipseste exercitiul consultarii si serenitatea unei declaratii "mestecate" in prealabil. Actioneaza instinctiv, pentru ca apoi sa se mire ei insisi de rahatul in care s-au bagat. Ultima criza nu este rezultatul unei strategii bine conturate, asa cum ne obisnuise Traian Basescu, ci efectul unui prostesc puseu de orgoliu. Reactiile rivalilor sai s-au inscris in acelasi registru hormonal, dizolvind relatiile institutionale pina la stadiul de simple reflexe neconditionate. Termenul de "criza politica" atribuit situatiei actuale din Romania este magulitor, dar neadecvat. In fapt, asistam doar la citeva crize de personalitate ale unor alesi care se viseaza politicieni, in urma carora suferim cu totii.