Un test relevant?

New Hampshire, "statul care face presedinti", si-a spus cuvintul in debutul maratonului electoral pentru Casa Alba. Democratul Al Gore si republicanul John McCain sint cistigatorii "primarelor" din acest stat, asa cum, de altfel, indicau ultimele sondaje preliminare locale.
Avind reputatia ca poate decide soarta candidatilor la presedintia Statelor Unite, micul stat din nord-est s-a inselat o singura data in ceea ce priveste viitorul ocupant al Casei Albe. Exceptia s-a numit Bill Clinton, actualul presedinte american, care a pierdut alegerile din New Hampshire in 1992, dar a revenit spectaculos, cistigind in cele din urma primul sau mandat.
Nu este foarte clar ce face ca rezultatele din acest stat cu doar un milion de locuitori sa poata fi proiectate la nivel national cu o atit de mare capacitate de predictie. Cea mai plauzibila ipoteza este aceea a echilibrului politic existent aici – aproximativ o treime din alegatori opteaza pentru democrati, cam tot atitia ii prefera pe republicani, in timp ce restul se declara independenti.
O privire mai atenta asupra situatiei arata insa ca istoria din 1992 s-ar putea repeta si in acest an. Rasturnarea de situatie ar putea veni in special in ceea ce priveste candidatul republican.
Exista mai multe argumente in sprijinul unei astfel de afirmatii. In primul rind, sondajele la nivel national in tabara republicanilor il dau ca favorit sigur pe George Bush jr., cu 63% din voturi, fata de 15% cit are McCain. In al doilea rind, procentul deloc neinsemnat de independenti pe care McCain a stiut sa-l atraga de partea sa in New Hampshire a jucat un rol deosebit de important in victorie. De altfel, rivalul lui Bush jr. si-a concentrat toate resursele organizatorice in acest stat (mizind, probabil, pe o lovitura psihologica), el renuntind chiar la a-si face campanie pentru caucus-ul din Iowa, primul dintr-o serie de consultari electorale ce se va incheia prin conventiile nationale din vara. Dar strategia bazata pe "totul sau nimic" pe care a plusat McCain nu mai poate avea acelasi succes si in restul statelor americane, in majoritatea carora Bush este "frontrunner".
Ultimul argument se poate dovedi si cel mai puternic. Fiul fostului presedinte american, sau "W", cum il numesc jurnalistii, a adunat de aproape doua ori mai multe fonduri decit senatorul de Arizona. Cum forta de persuasiune a unei campanii electorale depinde in mare masura de mijloacele financiare angrenate, este foarte probabil ca Bush jr. sa treaca peste handicapul unui start mai putin reusit si sa fie candidatul nominalizat din partea Grand Old Party pentru alegerile prezidentiale din noiembrie.
In sfirsit, guvernatorul statului Texas il devanseaza pe vicepresedintele Gore la nivel national si, bazindu-se pe asa numita "oboseala Clinton" dupa doua mandate ale democratilor, pleaca din pozitia de favorit.
Pina in vara, fiecare candidat va trebui sa isi puna intr-o lumina cit mai favorabila atit programele electorale cit si propria imagine – element care joaca un rol foarte important in exprimarea optiunilor electorale ale americanilor.
Favoritul democratilor, Al Gore, reprezentant al valului de "noi democrati" din Sud, mizeaza in special pe bilantul economic bun al actualei administratii. "Mostenitorul" lui Clinton este considerat un tehnocrat si un bun cunoscator al problemelor de stat, fiind insa lipsit de
charisma. Rivalul sau din tabara democratilor, Bill Bradley, fost senator de New Jersey si fost jucator de baschet, are dezavantajul de a avea o sanatate subreda. Cum americanii nu-si doresc un presedinte "a la Eltin", sansele lui sint destul de mici.
De cealalta parte, George W. Bush, mereu cu zimbetul pe buze si pozind in familist model, adept al "conservatorismului compasiunii", promite reducerea impozitelor, avind un program economic bine pus la punct. In plus, el dispune de o echipa de campanie profesionista si de consilieri priceputi, care ar putea acoperi lacunele pe care Bush jr. le-a aratat in ceea ce priveste relatiile internationale.
Cel mai important contracandidat al sau, John McCain, se prezinta ca fiind "candidatul fara pata". Fost pilot de vinatoare, fost prizonier in Vietnam, McCain este un specialist in politica externa, punctele sale slabe fiind insa lipsa de experienta in conducere si caracterul rigid, de cazarma.
Cursa prezidentiala este insa abia la inceput si rezultatul final poate fi unul greu de anticipat. (Ionel AFRASINEI)