Unde dai si unde crapa

Dincolo de prestatiile si calitatea ideilor si limbajului folosite de principalii actori ai scandalului iscat de USL, incepe sa se vada tot mai bine cine se pricepe la politica si ce proportie din turma de politicieni taie frunza la caini pe bani publici, votand doar cum vrea seful de partid sa fie, vorbind doar ce vrea seful de partid sa auda si tragand doar de interesul propriu. Aceasta este de altfel si categoria cea mai numeroasa a tagmei. Asa cum discrepantele sociale se adancesc tot mai mult sub dominatia lor, la fel si pe scena politica diferentele intre actori sunt din ce in ce mai mari. Exemplul confruntarii dintre cei 256 (fosti 322) contra 1 arata multe, dar este un exemplu aberant. Sa nu facem confuzie: nu este vorba aici despre motivele aberante invocate de USL pentru a se instapani pe Romania, ci despre denumirea data unei valori extreme, dintr-un sir de date, care afecteaza vizibil indicatorii statistici.

Evolutia parlamentarilor este binecunoscuta, iar partea rea este ca acestia se vor inmulti dupa alegerile de la toamna, in loc sa se reduca numarul lor, asa cum au cerut romanii prin referendum cu aproape trei ani in urma. Explicatia cresterii efectivului – si, implicit, a deja imenselor cheltuieli din banii publici savarsite de Legislativ in folosul propriu – este ca liderii partidelor aflate la putere au datorii de platit. Cum sa fi reusit altfel sa-si incropeasca o majoritate care sa le voteze orbeste, la comanda, orice proiect de lege, indiferent cat de prost argumentat ar fi acesta? Ar trebui ca plata celor care cu emfaza se descriu drept alesi ai poporului sa se faca in acord cu munca prestata si cu efectele acesteia: la legi bune – indemnizatii intregi; la legi proaste (intoarse in procesul de dezbatere parlamentara) – indemnizatii taiate. Sistemul actual, in care gunoiul e ascuns sub pres cu expresia "lasa ca poporul va sanctiona la alegeri", este complet iresponsabil si neproductiv si ajuta doar la cresterea averilor parlamentarilor.

Dar, pentru a plagia putin vorba lui Ponta, in tara asta romanii – si nu strainii – voteaza. Exista insa un loc unde strainii voteaza totusi umar la umar cu romanii, iar asta are uneori efect si asupra tarii noastre: la Bruxelles. La fel ca in Parlamentul de la Bucuresti, si in legislativul comunitar exista diferente colosale intre cei trimisi acolo. Remarca au facut-o, din nou, liderii USL, care se plang incontinuu de cateva zile (mai exact, de la declansarea loviturii de stat) ca Monica Macovei ar fi facut praf imaginea Romaniei. Este, probabil, cea mai mare lauda pentru europarlamentarul PDL, cu atat mai mare cu cat vine din partea lui Ponta, a lui Antonescu si a altor lideri USL. Asadar, un singur europarlamentar roman se face auzit la Bruxelles, iar alti 16 – ai PSD si PNL – nici nu sunt bagati in seama. Cu alte cuvinte, in cei trei ani care au trecut de la alegerile pentru Parlamentul European, acestia din urma nu s-au priceput (sau poate nici nu s-au sinchisit) sa faca putin lobby pentru Romania, sa mentina deschise niste canale de comunicare cu media europeana, cu lideri politici si de opinie din macar o parte dintre tarile UE. La salariile de sapte ori mai mari fata de cele ale parlamentarilor de la Bucuresti (7000 fata de aproximativ 1000 de euro/luna), eurodeputatii ar fi trebuit sa se bata de sapte ori mai vitejeste pentru Romania decat colegii lor din tara. Din pacate, cei mai multi se cred in vacanta – evident, platita tot de romanii care isi vad de treaba. Iar faptul ca un singur europarlamentar este unanim recunoscut ca isi indeplineste menirea pentru care a fost trimis la Bruxelles denota ca referendumul din 29 iulie ar fi fost mai potrivit pentru chemarea celorlalti acasa (chiar cu riscul ca USL sa ignore si acest rezultat).