Uninominal sub sigla de partid

Acum patru ani, cand a fost adoptat, votul uninominal a fost privit aproape ca un panaceu al vietii politice. Se considera ca viitorul parlamentar va fi responsabilizat, atat in promisiuni, cat si in relatia sa directa cu electoratul. La randu-i, alegatorul, obisnuit oricum sa voteze pentru un primar ca persoana vizibila si palpabila, urma sa aleaga ca deputat "de cartier" pe candidatul perceput ca fiind cel mai gospodar din toti. Acum, esecul experimentului pare evident. Parlamentarul nu a putut deveni un primar mai mic, chiar daca au existat unii care chiar asta au incercat sa faca. In conditiile inexistentei unei descentralizari reale, cele mai minore decizii luandu-se in continuare la Bucuresti, nici nu putea fi altfel. Lipsit de parghii reale, parlamentarul cel mai binevoitor nu a putut rezolva vreo problema local decat daca se intampla sa fie coleg de partid cu primarul. Electoratul a inteles si el, intr-o forma sau alta, aceasta realitate si s-a reorientat. Mai ales in mediul rural, dar si in cel urban, electoratul s-a focalizat din nou pe partid, in detrimentul omului. Dictorul la moda a devenit "votez partidul X, indiferent cu ce candidat se prezinta".

Firesc, aceasta atitudine, coroborata cu socotelile interne ale fiecarui partid, a dus la o campanie electorala atipica, cel putin in prima sa treime, adica pana acum.

Candidatul, ca individ, aproape a disparut, locul sau fiind luat, pe bannere si afise, de partid. Sloganurile alese sunt emblematice in acest sens. "USL iubeste Iasul", de exemplu. Particularizati-l cum doriti: "X iubeste Iasul", "Y iubeste si el Iasul", ca sa nu mai spunem ce indragostit de cele sapte coline este Z, chiar daca s-a nascut la Craiova si a trait o viata la Bucuresti. Toti candidatii se afla sub aceeasi caciula mare a partidului care, ca alegator iti place sau nu. Dar sa fie clar: votezi partidul si doar in subsidiar omul. Acelasi principiu a fost aplicat si de ARD, de altfel: "voteaza cu inima". Pe Q, W sau pe oricine altcineva. Inima alegatorului va bate alaturi de cea a partidului, reprezentat in cartierul tau de catre Q. La fel de bine putea fi si W.

Apoi, vedem ca dezbaterea pe probleme importante practic a disparut. Desi fiecare partid si-a strans in jur toti candidatii, ca o closca, nicio formatiune politica nu propune nimic concret. Doar cate un candidat, ici-colo, mai incearca sa ofere o varianta proprie de program electoral. Candva, in fiece campanie se vorbea intens de cel putin trei proiecte vitale pentru Iasi: soseaua de centura, Aeroportul si autostrada spre vest. Toate au disparut insa din discursul politic. Soseaua de centura a fost cumva facuta, chiar daca este aproape inutila in forma ei actuala. Pentru a o definitiva ar fi nevoie de sume enorme, pe care nimeni nu are tupeul sa le promita. Din jurul Aeroportului s-a retras toata lumea, fie pentru ca s-au lamurit ca demararea modernizarii si gasirea banilor pentru aceasta tin mai mult de intrarea pe care o poate avea presedintele CJ prin birourile mai-marilor guvernamentali ai zilei decat de pilele pe care le poate pune vreun parlamentar, fie pentru ca Aeroportul a devenit o castana prea fierbinte, dupa 15 ani in care s-a dansat batuta pe loc pe tapsanul care ar trebui sa gazduiasca viitoarea pista. De autostrada, chiar ca nu mai vorbeste nimeni. Cine poate spune ca va gasi miliardele de euro necesare? De altfel, faptul ca Victor Ponta si Crin Antonescu vor veni la Iasi saptamana aceasta pentru a "inaugura" Institutul de Oncologie si soseaua de centura, deja functionale, arata, o data in plus, ca nu au de gand sa-si asume vreo investitie majora in Iasi in urmatorii patru ani.

USL a anuntat chiar oficial ca a adoptat ca strategie electorala asteptarea in propriul colt, fara a iesi la lupta impotriva contracandidatilor. USL mizeaza in continuare pe nemultumirea electoratului fata de austeritatea promovata de fostele guverne PDL, chiar daca in sase luni social-liberalii nu au aratat ca ar avea vreo idee de guvernare in afara campaniei electorale perpetue. In lipsa unor dezbateri reale, disputa politica se duce acum aproape exclusiv in jurul numarului de bannere si afise ale unui actor politic sau altul. Este de asteptat ca atmosfera sa se incinga in ultima parte a campaniei. Atunci sunt asteptate efectiv croseele si upercuturile intre candidati, dupa principiul "nu ca al nostru ar fi cine stie ce, dar ia uitati-va ce ticalos este adversarul". Solutiile pentru criza economica nu vor aparea in aceasta campanie.