Caută 
3 MIN
Va rog sa va imaginati urmatoarea situatie limita, des intilnita in legislatura care s-a incheiat. Parlamentarul X, din partidul Y, fost ministru, trebuie sa fie dat pe mina justitiei. Numai ca este nevoie de votul colegilor parlamentari, inclusiv al celor din propriul partid. Colegii de partid ai parlamentarului X pot fi trasi de mineca, pot promite alegatorilor ca vor vota in favoarea justitiei, dar cine poate atesta ca se tin de cuvint? Problema de incredere care apare este ca nimeni nu stie cu exactitate si nu contabilizeaza precis optiunile individuale ale parlamentarilor, atit timp cit va mai exista posibilitatea votului secret. Parlamentarul X poate scapa, asa cum s-a intimplat, de justitie, fara ca cineva sa aiba de dat o explicatie alegatorilor.
Ideea este ca, odata trimis in Parlament, alegatorul nu mai are nici un control asupra reprezentantului sau. Apar situatii politice imprevizibile, decizii grele, pentru care este nevoie de consultarea alegatorilor, inaintea unui vot in Parlament. In momentul de fata, asemenea decizii se iau exclusiv de catre conducerea partidelor si se aplica de parlamentari, iar situatia nu se va schimba pe viitor fara o forma de presiune permanenta si responsabilizarea prin votul transparent. Bineinteles, se va spune ca, odata ales, parlamentarul deja este considerat reprezentant al vointei directe a alegatorilor si ca actioneaza in consecinta pe parcursul mandatului sau. Insa viata bate, deseori, motivatia alegerilor. Cine crede, de exemplu, ca "misiunea" acordata de alegatori in 2004 a fost aceea de a-i scapa pe demnitari de justitie, asa cum s-a intimplat in ultimii patru ani? In conditiile votului secret, nimeni nu poate spune "Tu, parlamentarul X, esti responsabil. Eu nu te-am trimis in Parlament sa faci asa ceva". Ca alegatori, avem nevoie de un control permanent, si nu doar o data la patru ani, asupra demnitarilor.
In timp ce un parlamentar voteaza de aproximativ 40.000 ori intr-un mandat, pentru proiecte de legi sau alte acte normative, cele mai importante voturi sint tinute la secret. Regulamentul camerelor spune, in continuare, ca votul "poate fi secret". "Votul este secret in urmatoarele situatii: in cazul in care prin regulament se stabileste astfel si in cazul in care, la propunerea presedintelui de sedinta sau a unui lider de grup, Camera hotaraste in acest sens" (vezi votul asupra cererilor de incepere a urmaririi penale a lui Adrian Nastase si Miron Mitrea, motiunea anti-Macovei, alte motiuni, etc.). Exact in momentele esentiale, cind este nevoie sa se ascunda responsabilitatea. Presedintii camerelor, membrii birourilor permanente sint alesi prin vot secret, votul in comisii poate fi oricind secretizat, regulamentele si para-regulamentele lasa oricind la dispozitia senatorilor cum sa se voteze. In plus, in continuare, statistica votului nominal in Parlament nu are nici o valoare in ceea ce priveste transparenta, desi exista un sistem electronic. Cele mai importante voturi ale legislaturii 2004-2008 nu prea se regasesc in statistica individuala a parlamentarilor. Pe site-urile camerelor este in continuare o harababura si este extrem de greu sa faci un profil al optiunilor de vot ale unui anumit paralamentar.
Votul secret este util mai ales majoritatilor netransparente sau transpartinice. Asa a guvernat doi ani de zile PNL cu ajutorul PSD si a fost obstructionata justitia patru ani de zile. Degeaba ii alegem acum pe parlamentari prin sistem uninominal, daca ulterior habar n-avem daca isi dovedesc totdeauna buna-credinta. Modificarea regulamentelor camerelor trebuie sa fie prima masura pentru ca votul uninominal din 30 noiembrie sa-si dovedeasca cu adevarat utilitatea.
