„Zbirul” Boc

Dupa scandalul "Basescu loveste un copil", episodul "Boc a smuls microfonul" a fost difuzat pina la satietate pe Realitatea TV. Nu s-a mai intimplat de mii de ori, o data la citeva secunde, dar timpul alocat subiectului a fost exagerat, cumulind, probabil, citeva ore pe parcursul unei zile. Paradoxal, aceasta obstinatie confirma partial acuzatiile premierului, care declara, cu microfonul luat din mina unei jurnaliste, ca posturile de stiri Realitatea TV si Antena 3 distorsioneaza, manipuleaza, cenzureaza stirile. Nimic nou, de altfel. Insa demonstrarea incidentului mentionat s-a facut, pur si simplu, cu imagini care nu confirma prezentarea stirii: "Emil Boc a smuls microfonul". Premierul nu smulsese nimic, iar violenta si nervozitatea nu pareau sa insoteasca in vreun fel actiunile sale. Intre ceea ce se vedea si ceea ni se prezenta ca stire era, din nou, o distanta care nu poate fi explicata ca o obisnuita scapare jurnalistica.

Asadar, omul incapabil sa trezeasca fiori pe sira spinarii portarului de la cladirea Guvernului sau sa cistige respectul secretarei a devenit, in citeva minute, zbirul violent al televiziunii. Fabricarea si atasarea unei imagini total desprinse de context unei persoane publice produce, de obicei, efecte contrare. E ca si cum am incerca sa-l vedem pe Adrian Nastase sau Catalin Voicu in fruntea unei Aliante Nationale Anticoruptie sau pe Traian Basescu mare amator de concerte de muzica clasica si colindator prin librarii. Ar fi scosi cu totul din parametrii lor existentiali.

Daca este un mijloc prin care Guvernul obtine nemeritat popularitate, acesta se datoreaza rolului de victima. Cu gafe nenumarate, cu lacune imense in strategia de comunicare a Executivului in general si, mai ales, a premierului, o asemenea situatie ar fi de neinchipuit in absenta Realitatii TV si Antenelor. Cind incerci sa-l prezinti pe Boc, smulgind un microfon, ca pe acolitul mai mic al "dictaturii deja instaurate" de Traian Basescu, te situezi intr-o realitate paralela. Aceste televiziuni, sa le spunem de opozitie, n-au invatat nimic din alegerile din toamna anului 2009. Neajutoratul si incompetentul premier, lipsit de orice personalitate si viziune, isi poate sustine popularitatea pe baza aceluiasi mecanism psihologic care l-a mentinut pe Traian Basescu la putere: atacuri furibunde, lipsite de temei, pe gesturi fara relevanta. Efectul lor este nu doar transformarea in victima a celui vizat, ci si decredibilizarea celorlalte acuze intemeiate. O critica ce, prin vehementa, se autoanihileaza.

Boc ramine, de departe, cel mai ridiculizat premier de la Victor Ciorbea incoace. De cele mai multe ori, pe buna dreptate. Limitele sale sint evidente. Nu este deloc omul nimerit pentru a relansa Romania dupa criza, nu doar in ceea ce priveste viziunea economica, ci si ca proiect administrativ. Dar principiul difuzarii informatiilor publice la care facea referire premierul este corect. Oricit de private ar fi televiziunile, orice fel de actionari ar avea, acestea nu ar trebui sa devina parte a jocului politic. Pe linga demonstratia de dispret fata de public, considerat dobitoc pur si simplu, ele isi rateaza menirea pentru care functioneaza: informarea.