Imnul

Nu conteaza ca nu am avut curajul de a incerca mai mult in fata unei echipe care a purtat doar eticheta Franta si hlamida de vicecampioana mondiala. Nu conteaza ca multe voci afirma ca Italia, zdrobita, cu o aparare care i-a facut pe Herrera ori Scirea sa se intoarca in mormint si cu un antrenor abulic, ce a mutat ofensiv abia la jumatate de ora dupa ce era condus cu 2-0, a jucat mai bine decit noi si "cocosi" la un loc!

Nu conteaza nici chiar cite puncte (mai) facem la Euro! Deja am cistigat in Elvetia! Enorm! In doar citeva secunde! Si asta datorita modului in care tricolorii au tratat momentul intonarii imnului, efectul fiind ravasitor in sufletul celor care se incapatineaza sa creada ca romanismul mai poate fi o stare de spirit. In loc de ghionturi si ironii pe seama vocii arbitrului Tudor care cinta "Desetapta-te romane!", va aduceti aminte?, se intimpla inaintea unui recent meci amical, Lobont si Chivu au cintat din tot sufletul, mai, mai, sa le plesneasca venele.

Dupa meci am discutat cu multa lume despre Romania – Franta. Cum subiectul fotbal nu avea cum sa nu fie epuizat repede, indiferent de digresiunile tactice, invariabil se ajungea repede in punctul dinaintea startului partidei. Unii spuneau ca nici o interpretare a imnului nu i-a impresionat asa de tare, altii isi puneau cenusa in cap si cereau versurile lui Andrei Muresanu, altii, barbati puternici, de altfel, recunosteau ca ochii li s-au umezit! Ceea ce inseamna ca mai avem o sansa ca natie…

Publicitate și alte recomandări video