Ce nu stiti despre fiul sau fiica dumneavoastra?

Copii prizonieri in propria familie

Un fenomen social ia amploare in ultima vreme in liceele iesene: tot mai multi adolescenti, adesea de conditie buna, ajung la psihopedagogul scolar din cauza lipsei comunicarii reale cu parintii. Multe mame sau tati cred ca, daca le asigura copiilor bani pentru tot ce au nevoie, sint parinti model. Specialistii avertizeaza ca probleme sint grave, mai ales in familiile in care parintii sint coplesiti de munca sau plecati in strainatate.

Reversul medaliei: amestecul excesiv in viata copiilor macina sufletele altor zeci de adolescentilor. Disperati ca nu au cu cine sa comunice, elevii ajung astfel la psihopedagog. Sint cazuri in care parintii ar putea afla de la acesta suferinte nebanuite pe care le-au pricinuit, adesea fara intentie. 

Un elev foarte bun de la Colegiul "Mihai Eminescu" se plinge ca nu mai poate locui sub acelasi acoperis cu tata. Cauza: bataile pe care acesta i le administreaza atit lui cit si fratilor si mamei. "Ma tem pentru viata lui si nu stiu cum ar trebui sa procedez ca sa nu-i creez probleme", a spus Cristina Palimariu, psihopedagog la Colegiul "Mihai Eminescu".

O alta eleva de la acelasi liceu a spus psihologului scolar ca prietena sa nu se poate intelege cu mama ei, care ii interzice sa aiba un prieten, desi se apropie de virsta majoratului. Psihologi de la Colegiile "Negruzzi" si National spun, de asemenea, ca multi elevi ajung la cabinet pentru a putea impartasi si ei cuiva problemele lor, intrucit parintii nu mai au timp sa le vorbeasca.

Violenta, indiferenta sau, la polul opus, amestecul excesiv din partea parintilor in viata de zi cu zi macina sufletele adolescentilor, care se vad impinsi fie spre marginea prapastiei, fie nevoiti sa caute altundeva un punct de sprijin. In cele mai multe dintre cazuri, punctul de sprijin il cauta in cabinetele scolare de psihopedagogie.

Specialistii atrag atentia parintilor sa fie atenti nu doar la a-si hrani si imbraca propriii copii, ci sa ii asculte si sa ii inteleaga. De asemenea, psihologii semnaleaza parintilor care inca mai cred ca "bataia" e rupta din rai ca violenta asupra copiilor le poate crea acestora mari probleme de integrare in societate, mai tirziu.

Pentru a nu ceda nervos din cauza batailor, elevul a cerut ajutorul psihologului

Un elev de liceu din Iasi suporta alaturi de fratii si mama lui toate iesirile violente ale tatalui, iesiri care se repeta cu precizia unui ceasornic al infernului. Ajuns la capatul rabdarii, tinarul s-a adresat psihopedagogului scolii, pentru a nu ceda nervos. "Elevul este de exceptie din punct de vedere mental, creativ si empatic, insa nu stiu cit o sa mai reziste in acest stres. Tatal este foarte violent, violenta pe care o revarsa asupra tuturor membrilor familiei. Mama nici nu mai stie cum sa managerieze situatia, insa am inteles ca, in cele din urma, va divorta", a spus Cristina Palimariu, psihopedagogul Colegiului "Mihai Eminescu". Ea a marturisit ca situatia in care se afla adolescentul este una disperata, si o ingrijoreaza faptul ca nu stie cum sa-l ajute. "Eu nu am nici o putere institutionala. Cunosc problema, stiu prin ce trece acest copil si ma doare ca nu pot interveni pentru a-l ajuta sa aiba o viata normala. Am doar puterea de a-l consilia. Cred ca ar trebui sa existe o colaborare mai strinsa intre profesorii psihopedagogi si Directia pentru Protectia Copilului, Politie si Inspectoratul Scolar Judetean", a precizat Cristina Palimariu.

In ciuda faptului ca exista institutii care au obligatia sa-i protejeze pe copii de abuzurile parintilor, psihopedagogul sustine ca are rezerve in a le solicita sprijinul, intrucit o situatie similara, petrecuta in urma cu zece ani, s-a sfirsit tragic. "Am mai avut in urma cu zece ani o fetita care facea naveta la noi de la tara si careia tatal ii facuse viata un calvar. Am cerut ajutor de la Directia pentru Protectia Copilului, insa, in urma anchetei sociale pe care au facut-o acasa la fata, aceasta a fost batuta si mai tare. Ca urmare, ea a fugit de acasa, s-a implicat din disperare intr-o relatie, a ramas insarcinata si practic nu a mai terminat scoala, desi era in clasa a XII-a. Ma simt si acum vinovata pentru ceea ce i s-a intimplat, si de aceea am retineri in a apela la sprijinul lor. Ar fi trebuit sa urmareasca atent ce se intimpla in respectiva casa, pentru ca fata era intr-adevar in pericol", a semnalat ea.

Din pacate, bataia este preceputa ca normalitate de foarte multi dintre parinti. Copiii, se spune adesea, trebuie batuti ca sa stie de frica, sa asculte, sa aiba rezultate bune la scoala. Acestea sint doar citeva din argumentele pe care parintii le aduc in favoarea bataii ca "abordare educativa".

Maricica Buzescu, directorul Centrului Judetean de Asistenta Psihopedagogica, atrage atentia asupra faptului ca parintii cred inca cu tarie ca bataia reprezinta o solutie. "Imi amintesc ca, la una din intilnirile cu parintii, un tata mi-a dat un raspus de genul: «Lasa-ma, doamna, cu teoriile matale; eu pe cel mare l-am batut de l-am rupt si acum e student!». Si i-am raspuns ca probabil si fiul cel mic va beneficia de acelasi tratament pentru a deveni student. E ingrijorator ca astfel de parinti nu isi dau seama ce efecte are pe viitor violenta asupra capacitatii de integrare in societate", a punctat Maricica Buzescu.

Ea semnaleaza faptul ca parintii violenti sau cei care consuma alcool nici macar nu recunosc faptul ca au o problema si ca influenteaza negativ comportamentul propriilor copii. "Arunca vina pe filme, jocuri video, Internet, mass-media, orice altceva, numai pe ei insisi nu. Au impresia ca sint parinti model pentru copiii lor, ceea ce nu neg, dar sint in sensul rau. Nu se gindesc: «Da' cind am venit beat acasa, ce era? Da' cind mi-am trosnit nevasta, ce era?", atrage atentia Maricica Buzescu.

Psihopedagogul Cristina Palimariu considera ca violenta reprezinta o problema reala mai ales in mediul rural. "Sa ma ierte Dumnezeu, stiu ca sint subiectiva, dar nici prea subiectiva nu cred ca sint, dar de obicei tatii din Moldova au o problema cu alcoolul. Nu au un loc de munca, le pleaca sotiile in Italia ca sa intretina familia, iar ei stau acasa si se simt ca niste impotenti social. Din aceasta cauza ajung sa bea si sa-si descarce nervii pe copii, sa ii bata, in loc sa aiba grija de ei", a atras ea atentia.

Din cauza alcoolului, a lipsurilor materiale ori a frustrarilor personale, situatii de cumpana pe care nu au puterea sa le traverseze, unii parinti isi transforma in tapi ispasitori propriii copii.

S-a alaturat curentului "emo"

O alta eleva de liceu prezenta la cabinetul de psihopedagogie al Colegiului "Eminescu" ne-a povestit cum un prieten din anturajul ei, de asemenea elev de liceu, s-a alaturat unui grup de tineri emo din cauza tatalui sau. "Tatal lui este foarte autoritar, violent chiar, si din cauza lui a ajuns sa se alature unor tineri din curentul «emo». Nu a mai putut suporta atmosfera tensionanta de acasa, pentru ca tata lui ii spunea zilnic mamei ca e proasta si o batea, de a ajuns sa fie internata pentru o perioada intr-un stabiliment psihiatric", a povestit ea.

O alta prietena de-a fetei si-a pierdut increderea in ea din cauza comportamentului autoritar al mamei. "Mama ii interzicea sa aiba relatii cu baieti, ii spunea tot timpul ca relatiile de dragoste ii vor scadea interesul pentru scoala, plus ca i-a inoculat ideea ca nici un baiat nu ar fi de ea. Fata a inceput sa se intilneasca pe ascuns cu un baiat, insa din cauza ca ii era teama sa ii impartaseasca sentimentele relatia a fost un esec. De atunci, si-a pierdut increderea in ea si nici nu mai iese cu vreun baiat", a spus ea.

Psihopedagogul Cristina Palimariu semnaleaza faptul ca cele mai multe probleme in relatiile cu tatii le ridica la cabinet fetele. "Sint multi tati care privesc relatia cu fiicele lor din prisma unui control suprem si a unei imixtiuni directe in programul lor. Relatia unor astfel de tati cu fiicele lor se rezuma la directiva: «faci doar ce spun eu si cum iti spun eu»", a mentionat ea.

Atit in cazurile elevilor batuti de unul din parinti, cit si in cazul constringerii permanente, consilierea dureaza mult, mai ales ca parintii nu participa. "Dureaza foarte mult pentru ca participa doar elevul. Parintele, daca vine, vine revoltat si te acuza de amestec in problemele lor de familie. In plus, ei cred ca psihopedagogul este un fel de administrator care le da nota proasta la purtare,  nu il vad ca pe un partener in rezolvarea unor probleme cu care se confrunta propriii copii", a precizat Cristina Palimariu.

Dialogul cu parintii redus la "Ce note ai luat?"

Cei mai multi dintre adolescentii care vin la sedintele de consiliere la Colegiile "Negruzzi", National dar si in alte licee spun ca se simt neglijati in relatiile cu parintii fiindca isi vorbesc putin unii altora.

Pentru ca isi petrec din ce in ce mai mult timp la serviciu, parintii nu mai au timp practic sa isi cunoasca proprii copii. "Chiar daca i-ar asculta povestind banalitati, cum ar fi ce boacana a facut cutare coleg de clasa in cutare zi, lucruri care ar putea parea stupide, doar asa ar putea afla care ii sint prietenii, preocuparile, ceea ce ii place si ce nu. Daca le spui «Lasa-ma in pace cu prostiile tale, nu am timp ori nu ma intereseaza», fireste ca in momentul in care copilul se va confrunta cu o situatie delicata, si ar avea nevoie sa stea de vorba cu cineva, nu s-ar mai adresa parintilor", a precizat Roxana Axinte, psihopedagog la "Negruzzi".

Unii parintii rup totusi din timpul lor superaglomerat pentru a-si intreba copiii de sanatate, insa discutiile sint de suprafata, pentru a le arata doar ca le pasa. "Nu mai au timp sa stea pur si simplu la palavre cu propriii copii. Se angajeaza de regula in discutii de suprafata,  nu fac decit sa gestioneze administrativ relatiile cu copiii. Isi pun problema daca iau note mai mici, daca au absente, ii intereseaza doar problemele ce tin strict de scoala. Copiii trebuie provocati ca sa destainuie anumite lucruri, ca sa puna intrebari", a precizat Florin Tatarusanu, psihopedagog la Colegiul National.

Comunicarea superficiala ii afecteaza cu atit mai mult pe elevi, cu cit sint aduse in discutie rezultatele colegilor. "Nu numai ca verifica daca au coborit standardul, dar ii intreaba ce note a luat cutare sau cutare coleg. Nu ii intereseaza sa stie ce a condus in respectiva zi la un rezultat mai putin satisfacator pentru ei. Poate ca fetei ii venise ciclul, ori poate ca se certase cu prietenul ori o suparase vreun profesor", a mentionat Cristina Palimariu, psihopedagogul de la "Eminescu".

Ea considera ca discutiile banale, pe tema notelor de la scoala, nu ar trebui sa reprezinte principalul stres pentru parinti. Acestia ar putea sa isi faca timp pentru a desfasura activitati impreuna. "De exemplu, mama sa mearga la coafor impreuna cu fiica, sa-si faca unghiile impreuna, sa gateasca impreuna, sa mearga impreuna la spectacol, sa lucreze chiar la un proiect impreuna, sint atitea lucruri pe care ar putea sa le faca impreuna", e de parere ea.

Elevii de virste mai mici spun ca parintii sint foarte rigizi atunci cind vine vorba de vestimentatie, bijuterii si iesirile in oras cu prietenii. Psihopedagogul Florin Tatarusanu atrage atentia asupra faptului ca elevii de gimnaziu suporta mult mai greu controlul din partea parintilor. "In ultima perioada, preadolescenta a devenit mult mai critica decit adolescenta. De la 15 ani, se instaleaza oarecum o acalmie, cei cu virste intre 10 si 14 ani se confrunta cu cele mai zgomotoase probleme. La ei se instaleaza brusc si virulent tendinta spre autonomie, spre alegerea si promovarea unor valori personale. Vor sa-si impuna mai mult punctul de vedere in ceea ce priveste vestimentatia, accesoriile, prietenii, modul in care sa isi petreaca timpul liber. Lucrurile o iau un pic razna atunci cind au si un lider informal in colectiv, de exemplu cel caruia parintii ii permit sa imbrace ce vrea la scoala", a precizat Florin Tatarusanu.

Parintii se amagesc cu ideea ca le asigura totul copiilor, iar asta e destul

Peste 12.000 de elevi ieseni nu au unul sau ambii parinti alaturi pentru a le impartasi bucurile si necazurile, experientele lor de zi cu zi. Timpul nu este asadar singura piedica in calea comunicarii dintre parinti si copii. "La noi nu sint situatii in care parintii sa plece la cules de capsuni in strainatate, insa pleaca cu burse de studiu, pentru anumite specializari ori pentru ca au o pozitie cheie intr-o multinationala, si aceasta pozitie il obliga sa lucreze pentru citeva luni intr-o alta tara. Indiferent insa de nivelul de pregatire si de conditiile materiale, parintii se amagesc ca pot substitui comunicarea reala cu vorbitul la telefon si pe messenger. Nimic nu poate substitui comunicarea fata in fata, iar prezenta fizica este o premisa pentru o astfel de comunicare", a atras atentia Florin Tatarusanu.

Elevii nu resimt insa doar faptul ca parintii sint absorbiti de problemele de la munca si nu mai au timp sa le asculte problemele lor. Racirea sau tensionarea relatiilor dintre ei se produce si ca urmare a divergentelor de opinii. "Sint parinti care vor sa se impuna si atunci cind este vorba de optiunea academica a copilului. Nu sint de acord ca el sa mearga sa studieze la o facultate din strainatate pentru ca le e teama ca nu s-ar descurca intr-un nou context social si cultural. Temerile demonstreaza ca nu au incredere in abilitatile propriilor copii si au impresia ca trebuie dadaciti pina la virste mult mai mari", a semnalat Magdalina Ioachim, psihopedagog la Liceul "Vasile Alecsandri".

Neintelegerile apar mai ales pentru ca elevii simt ca parintii sint in general indiferenti fata de problemele lor. Maricica Buzescu, directorul CJAP, considera ca parintii care au acum copii la gimnaziu sau la liceu nu se simt responsabili de educarea propriilor copii. "Parintii de acum sint cei crescuti in comunism, cind se vorbea de preluarea educatiei de catre scoala. Cred ca si-au indeplinit functia de parinte doar daca i-au facut", a spus ea.

Pentru unii parinti, e suficient sa le asigure bunurile materiale, iar comunicarea si intelegerea nelinistilor prin care trec copiii lor sint chestiuni secundare. "Sint numeroase reactiile de genul: «Ce probleme sa aiba? Eu ma zbat sa ii asigur conditii, sa aiba de toate, ce probleme sa aiba? Sint un parinte model!» Multi dintre ei au o autoperceptie deformata", a atras atentia Maricica Buzescu.

Psihopedagogii ieseni sint de parere ca parintii au nevoie sa fie invatati cum sa gestioneze relatiile cu propriii copii. "Daca as putea sa fac o scoala pentru parinti, Doamne ce le-as mai spune! Ei vin la scoala sa se intereseze de copiii lor doar cind sint probleme. Tot timpul sint ocupati, sint ocupati pina peste cap!", si-a exprimat nemultumirea psihopedagogul Cristina Palimariu.

Primii pasi s-au facut prin infiintarea "cluburilor pentru parinti", care constau in intilniri lunare la cabinet intre parinti si psihopedagogi, insa fara prea mult succes. "E un dezinteres total din partea celor care au probleme cu copiii. Vin tot parintii copiilor buni, pentru ca nu au nici un stres, nu au de ce sa se simta jenati. Pai tocmai asta e si rostul sedintelor, sa se simta prost in raport cu ceilalti, dar in sensul constructiv, sa invete din experientele altora. Acum a devenit mai comod venitul individual, ca in secret, ca sa nu afle altii cu ce probleme se confrunta", a semnalat Maricica Buzescu.

---------

Decalogul unui bun parinte

* directorul Centrului Judetean de Asistenta Psihopedagogica, Maricica Buzescu, ne-a propus un decalog informal pentru parinti:

1. Comunicati eficient si permanent cu copiii dumneavoastra.

2. Gasiti-va timp sa ii ascultati, pentru a sti ce probleme au, iar in conditiile in care nu gasiti solutii, veniti la un specialist.

3. Judecati problema, nu judecati copilul.

4. Puneti-va in pielea copiilor dumneavoastra pentru a-i intelege.

5. Ajutati-va copiii sa poata lua decizii singuri.

6. Invatati-va copiii sa spuna da sau nu, atunci cind ei simt asta.

7. Nu oferiti copiilor sfaturi si directive, ci alternative pentru solutionarea problemei.

8. Supervizati si organizati timpul liber al copilului, astfel ca ei sa stie sa inventarieze si sa ierarhizeze singuri propriile sarcini.

9. Ajutati-va copiii la lectii, dar nu le faceti in locul lor.

10. Iubiti-va copiii, doar asa puteti trece peste toate dificultatile ce se ivesc.