Caută 
11 MIN
Dupa ce termina orele, Alex si Andrei, elevi in clasa a XII-a la Grup Scolar Nicolina, isi burdusesc rucsacurile cu pliante si incep sa le imparta din scara in scara, pe trasee bine stabilite. Au pus pe picioare o mica afacere, care nu le aduce venituri extraordinare, dar care le permite sa se intretina singuri si in acelasi timp sa contribuie cu bani la cheltuielile de familie. Colegul sau de clasa, Razvan Pintilescu are impreuna cu cumnatul sau o simigerie.
Din cauza lipsurilor de acasa, o parte dintre elevi cauta solutii pentru a trai decent, iar in destul de multe dintre situatii pentru a supravietui. Unii dintre ei au avut curajul sa dezvolte mici afaceri. Altii muncesc la negru si cite 24 de ore pina ajung la epuizare. Programul supraaglomerat ii impiedica sa mai ajunga la scoala, astfel ca, de cele mai multe ori, sint pusi in situatia de a alege intre scoala si locul de munca.
La Liceul "Anghel Saligny", de exemplu, un elev repeta pentru a doua oara clasa a X-a pentru ca munceste ca ospatar de trei ani si a acumulat foarte multe absente. "Majoritatea celor care vin la cabinetul scolii se pling ca au probleme cu banii si ca vor sa munceasca, dar nu au unde. Multi dintre cei care vin de la tara nu au nici macar bani pentru naveta", a semnalat psihopedagogul Grupului Scolar "Mihail Sturdza", Irina Sandu.
Cara in spate peste 30 de kg de pliante
"Martea trecuta, am fost din Tudor Vladimirescu pina in Podu de Fier, iar miercuri din Metalurgie pina la Doi Baieti. Miercuri, am scapat mai repede pentru ca traseul e mai scurt si pentru ca am distribuit prin blocuri turn si prin camine, care sint cele mai avantajoase in privinta distributiei. Imparti intr-un loc citeva sute de pliante", a povestit Andrei.
Atunci cind nu sint cutii postale ori trebuie sa le agate direct de minerul usii, la fiecare apartament, cei doi baieti simt ca ii lasa puterile. "Cind ajungi la etajul cinci simti ca iti tremura picioarele si ca te iau transpiratiile, nici nu mai stii ce e cu tine, dar nu ai incotro. Nu poti lasa rucsacul pe scara, fiindca ramii fara el", a spus Andrei.
Chiar daca au o constructie firava si nu au mai mult de 50 de kilograme fiecare, cei doi sint nevoiti sa ridice greutati peste puterile lor. "Cel mai nasol a fost cind am lucrat pentru Carrefour. Mi-au dat un rucsac din acela de mers la munte si a trebuit sa il umplu cu trei teancuri de cataloage, cam de 12 kg fiecare teanc. Noroc ca am mai luat un teanc in brate, ca sa am echilibru. Era foarte obositor, plateau si prost, de aceea nici nu am rezistat mai mult de doua-trei luni la ei", isi aminteste Andrei.
Andrei si Alex impart pliante in Iasi de peste doi ani. Isi cauta singuri clientii. Daca in primele luni cistigau cit sa aiba bani de buzunar, dupa ce au batut pe la mai multe usi de firme, lucrurile au inceput sa se miste. "Am trecut pe la orice patron din Iasi si am lucrat pentru tot felul de firme, de la pizzerii si supermarketuri, pina la banci. Noi distribuim in tot orasul", a spus Alex, cel care a avut ideea de a transforma un job de criza in afacere.
Pentru a cistiga mai multi clienti, cei doi si-au facut propriul site, unde ofera publicitate gratis firmelor care ii solicita pentru distribuirea de pliante. Intelegerea pare simpla, insa trebuie negociat fiecare leut, in functie de mai multe aspecte. "De regula, luam cite 100.000 de pliante pentru care ne angajam sa le distribuim in maximum o luna. Impartim in medie 2.000 de pliante de caciula zilnic. Tariful se calculeaza la mia de pliante distribuite. Daca sint mai mici si usoare, luam 20 de lei pentru o mie, iar pentru cele grele, tariful poate ajunge la cel mult 40 de lei pentru o mie. In functie de cite pliante ne dau sa distribuim, facem si discounturi", a precizat Alex.
Cu banii cistigati si-a platit rata la calculator
Alex si Andrei stiu cum sa aprecieze banul cistigat prin fortele proprii, deoarece situatia materiala de acasa este una modesta. "Cu banii pe care i-am cistigat, am realizat mai multe chestii. Mi-am facut majoratul, am facut scoala de soferi in vara, mi-am cumparat de imbracat", a precizat el.
Din banii economisiti, Andrei si-a achitat rata la calculator. "A fost cu greu facuta de mama, deoarece tata nu a fost de acord, fiind deja mai multe datorii in casa si bani putini. Mai am de platit pina in vara si am scapat", a povestit el.
Pe linga cheltuielile personale, cei doi dau bani in casa pentru intretinere si alimente. "Daca vezi ca nu au bani in casa si tu ai, trebuie sa dai, ca si ei ti-au dat pina la o anumita virsta. Mama are salariul minim pe economie, iar tata nu a mai luat bani din decembrie, fiindca lucreaza ca sofer la o firma de constructii si nu au mai avut lucrari. Alti colegi sint intr-o situatie si mai grea", a spus Andrei.
Pentru a nu-si pierde clientii, sint dispusi sa plece de la scoala, oricind sint solicitati. "Daca te suna dimineata, cind ai ore, ca au nevoie urgent sa distribui pliante in nu stiu ce zona, pleci, nu ai incotro. Nu prea ai ce altceva sa muncesti ca sa cistigi un ban si sa faci si scoala cit de cit. Nu avem probleme decit la matematica, dar nu sintem singurii din clasa, in rest ne descurcam", a mai adaugat el.
Diriginta lor, Claudia Homutescu, ii apreciaza pe cei doi elevi pentru faptul ca au cautat solutii ca sa se descurce. "Sint baieti foarte buni si linistiti. Ii apreciez pentru spiritul lor intreprinzator si pentru faptul ca isi ajuta familiile. Alex e in trupa de teatru a scolii, iar Andrei a avut trupa de dans in urma cu doi ani", a mentionat ea.
Razvan Pintilescu are o simigerie
Andrei si Alex nu sint singurii din clasa care muncesc inca de la sfirsitul clasei a IX-a, ca sa nu mai depinda financiar de parinti, ci dimpotriva sa le fie de ajutor. O colega lucreaza ca vinzatoare cu jumatate de norma, iar un alt coleg, dupa ce a distribuit pliante o perioada, lucreaza pentru propria afacere.
Razvan Pintilescu are impreuna cu cumnatul sau o simigerie. "Eu am avut ideea de a deschide simigeria. Am avut-o de cind erau in Iasi numai doua simigerii, ale aceluiasi patron. Il cunosteam si stiam ca se cistiga frumusel din asta, asa ca i-am dat drumul, chiar daca mai tirziu. In decembrie am vindut primii covrigi si primele batoane si, de atunci, ne-am atras destul de multi clienti", a povestit Razvan.
Cel mai mare cistig l-a avut din vinzarea de sfinti, in zilele de 8 si 9 martie, cind nici nu a mai mers la scoala, pentru a face fata solicitarilor. "Numai din comenzile de sfinti a facut atunci vreo 8.200 de lei", a dezvaluit colegul lui Andrei.
Cei care cumpara zilnic cel putin un covrig sint propriii colegi de scoala, intrucit simigeria e la doi pasi, aproape de Casa Sindicatelor. "Colegii de scoala vin cel mai des, insa avem cumparatori de toate virstele, deoarece preparam covrigii si batoanele dupa o reteta speciala din Brasov. Chiar daca ii coacem astfel incit sa devina crocanti, nu se intaresc cind se racesc. Ramin la fel de fragezi", a spus mindru Razvan.
Din ceea ce cistiga, nu prea pune deoparte, prefera sa se bucure de virsta pe care o are. "Nu prea tin evidenta la ceea ce cistig. Nu am familie, nu am copii, sint tinar si trebuie sa ma bucur de viata. Daca am iesit in oras cu prietenii, nu stiu daca s-a intimplat sa mai am bani in buzunar a doua zi", a marturisit el.
Simigeria este doar o afacere de moment, deja se gindeste la un alt proiect, mult mai banos. "Vreau sa imi fac agentie de publicitate, pentru ca merge foarte bine. Pe timp de criza cam toate firmele au nevoie de publicitate. Trebuie sa ne orientam si noi cit de cit dupa ceea ce merge. Momentan e doar un proiect, pentru ca nu am bani, dar o sa mai astept", a spus Razvan.
Psihopedagogul Grupului Scolar Nicolina, Dana Robota, sustine ca cei mai multi dintre elevi muncesc pentru ca parintii nu ii pot intretine. "Avem copii atit de saraci incit se intimpla sa nu aiba bani pentru naveta sau sa isi cumpere ceva de mincare cit stau la scoala. Mi-amintesc ca un elev cheltuise cei doi lei pe care ii avea pentru bilet, fiindca ii era foame si apoi nu mai avea cu ce sa plece acasa. In astfel de situatii, cu toata rusinea, vin si cer de la colegi sau de la profesori, iar noi ne bucuram ca ii putem ajuta", a mentionat Dana Robota.
Elevii din mediul rural, chiar daca si-ar cauta de munca in oras, nu ar intelege prea mult din salariu din cauza cheltuielilor cu naveta. De aceea, parintii prefera sa ii puna sa munceasca in gospodarie. "Muncesc acasa atit de mult, mai ales pe timpul vacantelor, incit, atunci cind revin la scoala, se bucura. Imi spun «ce bine ca am inceput scoala, pentru ca mai scapam si noi de treaba!»", a povestit Claudia Homutescu, diriginta la o clasa de a XII-a.
Un elev de la "Saligny" munceste la padure, un altul e ospatar
Cazurile de elevi care au reusit sa isi puna pe picioare o mica afacere sint fericite. Din cauza lipsurilor mari de acasa, multi dintre ei sint dispusi sa lucreze aproape orice, atunci cind se iveste ocazia. Un elev din clasa a XIII-a de la Grup Scolar "Anghel Saligny" lucreaza de la inceputul liceului la padure. "Pentru a-si ajuta familia numeroasa, munceste periodic, cite doua-trei zile la padure. Aduna lemne si le vinde satenilor. Are noroc ca e bine facut si ca poate face fata", a spus directoarea scolii, Mariana Stana.
Un altul, elev in clasa a X-a la acelasi grup scolar, lucreaza ca ospatar de doi ani. Pentru ca ajungea la scoala cind si cind, doar ca sa ia note, a ramas repetent de doua ori din cauza absentelor. Acum, se gindeste doar sa termine anul, pentru ca patronul nu are pretentii in privinta pregatirii lui scolare. "Vrea sa termine a X-a si atit. Patronul ii spune ca e suficient sa aiba zece clase, pentru ca apoi poate urma cursuri de citeva luni si obtine ce diploma doreste. Acum e foarte preocupat de problemele materiale si nu isi mai da seama ca nu e o decizie buna", e de parere Cristina Vamesu, psihopedagogul scolii.
Directoarea sustine ca elevul este istet si ca e pacat ca nu vrea sa isi continue studiile. "Eu am vorbit cu el de mai multe ori si am incercat sa il conving sa nu renunte. Locuieste doar cu mama, probabil ca el e barbatul din casa. I-am spus sa se mai gindeasca, fiindca il duce capul si e pacat sa ramina doar cu zece clase", a spus directoarea scolii, Mariana Stana.
Pentru un loc de munca, alti elevi sint dispusi sa abandoneze scoala pe ultima suta de metri. "Am un elev in clasa a XII-a care vrea sa renunte pentru un loc de munca in Germania si e vorba doar de trei luni. I-am spus sa ia in calcul oferta dupa vreo trei luni, cind termina scoala. Daca o abandoneaza acum, cine stie cind si daca o ma reia", a atras atentia Mariana Stana.
Locurile de munca in strainatate nu sint insa o salvare, ci doar o solutie de moment care implica riscuri. "Am mai avut in urma cu doi ani un elev care a renuntat pentru un loc de munca in Italia. Lucra ca salahor de dimineata devreme, pina noaptea tirziu pentru jumatate din salariul normal. In mod surprinzator patronul i-a zis sa se intoarca acasa sa-si termine scoala si apoi sa revina cind il poate angaja cu contract de munca. Si-a terminat studiile, insa nu a mai plecat, lucreaza in tara acum", a povestit Mariana Stana.
"Lucram 12 ore pe zi si cel mai mult in tura de noapte"
In timp ce unii elevi se gindesc sa renunte la scoala pentru a-si pastra locul de munca, altii nu mai lucreaza pentru a reusi sa-si termine studiile. Florentina si Bogdan au lucrat aproape pe toata perioada liceului, mai putin anul acesta, cind trebuie sa se pregateasca pentru bacalaureat.
Florentina locuieste doar cu mama, intrucit tatal ei a murit in urma cu citiva ani, iar sora mai mare munceste in strainatate. Pentru ca era foarte greu sa se descurce din alocatie, bursa de orfan si salariul mamei, in clasa a X-a s-a angajat ca vinzatoare de bilete la RATP. Nu a rezistat insa decit patru luni. "Ma trezeam la patru dimineata, pentru ca la cinci trebuia sa fie deschisa toneta. Stateam pina la 13:00 si apoi direct la scoala, ca invatam dupa-amiaza. Abia seara ajungeam acasa ca sa maninc normal si sa ma odihnesc, iar a doua zi o luam iar de la capat. Rezistam cu greu la ore, asa ca am renuntat", a povestit Florentina.
Dupa o pauza de trei luni s-a angajat ca vinzatoare, dar venea la scoala, de asemenea frinta. "Lucram 12 ore pe zi si cel mai mult in tura de noapte. La scoala veneam cind trei, cind doua zile din saptamina si atunci foarte obosita", a spus Florentina.
Acum, chiar daca ar avea nevoie de un job pentru a se descurca, nu lucreaza fiindca nu ii permite timpul. "Pe de o parte, nici nu gasesti, te uiti prin ziare la oferte de munca si vezi numai oferte pentru videochat, iar pe de alta, nici nu am timp fiindca trebuie sa ma pregatesc pentru bac", a adaugat Florentina.
Muncitor la o spalarie auto in ture de 24 de ore
Colegul ei Bogdan a intrat in cimpul muncii din clasa a IX-a. "Prima data am lucrat la o spalatorie auto. Stateam de dimineata pina a doua zi dimineata. Ziua era solicitant, dar noaptea trebuia sa stau cu ochii in tavan. La scoala ajungeam rar", a marturisit Bogdan.
Programul a fost mai lejer anul trecut, cind a lucrat ca distribuitor auto, dar numai pentru trei luni. Cel mai mult a lucrat la o fabrica de mobila. "Acolo faceam practica. Directorului i-a placut de mine ca eram muncitor si m-a angajat cu jumatate de norma. Am lucrat un an, asta in clasa a X-a. Chiar daca lucram cu jumatate de norma, pentru ca aveam si scoala, tot era obositor", a spus Bogdan.
Ionut, coleg de clasa cu Bogdan si Florentina, a ales sa faca bani din muzica, insa in ultimul an lucrurile au mers destul de prost din cauza crizei. Desi trupa lui de hip-hop are experienta in spate de aproape sase ani, la care se adauga faptul ca a cintat in deschiderea concertelor pe care le-au sustinut la Iasi Vali Barbulescu si Emil Lazaria, nu este solicitata prea mult de cluburi. "Stagnam din cauza crizei financiare. Cluburile nu isi permit sa ne ia pentru 200-300 de euro pe noapte, spun ca prefera sa ia trupe gratis, chiar daca mai slabe", a marturisit Ionut.
Din cauza saraciei, tot mai multi elevi sint nevoiti sau isi doresc sa lucreze din timpul scolii pentru a se intretine. Situatia materiala este critica in peste 80% din familiile celor care invata la grupurile scolare din municipiu.
Directorul adjunct al Grupului Scolar "Mihail Strudza", Rodica Chiriac, semnaleaza faptul ca unii elevi se confrunta cu lipsuri atit de mari, incit nici nu au ce minca la scoala. "Sint diriginti care vin cu pachetel la ei ca sa le dea de mincare celor care nu au ce sa manince dimineata acasa si nici bani ca sa-si cumpere la scoala ceva. Sint copii care au caderi de calciu si ameteli la scoala pentru ca vin nemincati. La noi majoritatea eleviilor provin din familii sarace si trebuie sa duci o lupta infernala ca sa ii tii la scoala. In urma cu doi ani, aveam doi frati care veneau la ore cu rindul, fiindca incaltau aceeasi pereche de adidasi", a semnalat Rodica Chiriac.
