Invingatorii din orfelinate

Toti sint tineri care au fost lipsiti de caldura si afectiunea unei familii, afectati de lipsa unui model pozitiv in preajma, dar care, intr-un mediu total ostil performantei, atit fizic cit si social, au reusit sa „intoarca roata", schimbindu-si practic destinul.

„O sa cresc eu mare si o sa vedeti"

La cei 22 de ani pe care ii are, Cristi, cel mai bun din grupa la invatatura, si-a planificat deja traseul in viata. Tonul ferm si hotarit cu care vorbeste arata un tinar maturizat inainte de vreme. Viata nu a fost deloc usoara pentru el. Pina la 10 ani a stat cu familia, parintii si doi frati. Apoi, tatal sau a murit, iar pustiul a fost nevoit sa se mute intr-un centru de plasament. „O sa cresc eu mare si o sa vedeti ce o sa fac!", a „amenintat" el atunci, cind a vazut cit de rau e fara familie. „Viata in centrul de plasament nu e chiar de speriat. Cu bune si rele, acolo am invatat sa muncim", a spus Cristi.

Colegul sau Catalin, si el student, a venit la Centrul Bogdanesti cind era in clasa a V-a. A vrut sa invete iar familia nu-si permitea. „Ii multumesc lui Dumnezeu ca am avut posibilitatea sa plec dintr-un mediu care doar m-ar fi tras in jos. Acasa nu as fi reusit sa fac nimic", spune el.

Spre deosebire de multi dintre cei care s-au regasit in situatia lui, Catalin si-a dorit foarte mult sa invete, sa ajunga ceva in viata si sa nu fie nevoit sa ceara de la altii. „Ne-am obisnuit in centru, insa nu am fost niciodata o familie, cel mult ne-am facut prieteni", a spus Cristi, cel care la inceputul perioadei lui de „orfan" era trezit in miez de noapte cu pumnii si picioarele de catre un supraveghetor beat, fara nici un motiv. Exista totusi si amintiri placute, mai ales cele din excursiile organizate de centru sau taberele de copii unde mai mergeau in vacante.

„Acum stiu ca sint capabil"

Student in anul IV la Facultatea de Constructii de Masini din cadrul Universitatii Tehnice, Cristi refuza sa se lase compatimit pentru ca vine de la casa de copii. „Cind eram la gimnaziu stateam mai umil, deoparte, in spatele clasei. Acum stiu ca sint capabil si ca o sa ma descurc in orice situatie. Nu vreau sa-mi plinga nimeni de mila si sa-mi zica «Vai, saracul!». Exista o mentalitate: toti cred ca sintem hoti sau vagabonzi. Eu nu sint si nici nu voi fi asa ceva", a spus el, pe un ton raspicat.

„In camin e o mizerie de nedescris, la bucatarie sint gindaci si sobolani, lipsesc geamuri si usi. Citeodata mi-e si frica dimineata sa intru in baie", a descris el casa lui adoptiva. „Intotdeauna e loc si de mai bine", spune si Catalin, student in anul V la Facultatea de Constructii Civile. „Nu mi-e rusine ca sint dintr-un centru de plasament si niciodata nu m-am simtit inferior. Poate sint printre norocosi, dar eu nu am avut ocazia sa ma izbesc de prejudecatile celor din jur. Toata lumea m-a tratat normal", marturiseste el.

Cristi, pe de alta parte, nu poate spune acelasi lucru. Conditia pe care a pus-o pentru a raspunde la intrebarile reporterului a fost ca numele lui sa nu apara in articol. Colegii lui de facultate nu stiu ca a crescut fara familie, iar el vrea ca acest lucru sa ramina asa.

Prejudecatile celor din jur, judecata oamenilor „normali" ii impiedica de multe ori pe orfani sa recunoasca in public faptul ca nu se bucura de o familie. Cristi s-a simtit jignit de multe ori de cei din jur care ii stiau povestea, mai ales in timpul liceului, cind au fost profesori care s-au oferit sa-i dea bani doar pentru ca provenea dintr-o casa de copii. „Ma umileau", crede el.

Bursieri

Cristi si Catalin sint, de altfel, si bursieri ai Fundatiei „Blue Heron". Reprezentantii acesteia au platit studentilor merituosi scoala de soferi, cursuri de calculatoare sau de limbi straine. De asemenea, le acorda si o alocatie lunara de 65 de dolari in schimbul a cinci ore de munca voluntara pe saptamina, pe care le pot face ori in alte centre de plasament, ori in firme sau fabrici cu profil asemanator domeniului lor de studiu.

„Macar ei vor sa ne faca oameni pe cind la noi tot sistemul de invatamint e comunist. Facultatea nu te invata nimic. Tot singur trebuie sa te descurci", a spus Cristi. Cei doi studenti sint printre cei cu rezultate foarte bune la facultate. De altfel, Cristi a si fost plecat cu o bursa de o luna in Franta.

Insa povesti de succes ca ale lor sint putine, iar vina pare a nu fi doar a „sistemului". „Exista colegi de-ai nostri care ar putea sa invete, numai ca in ziua de azi conteaza prea mult banii. De multe ori, prefera sa-si gaseasca ceva de lucru, eventual bine platit, decit sa-si continue studiile", zice Catalin. „La 18 ani inca sintem copii, poate nu stim foarte bine ce vrem de la viata, dar eu am decis ca, daca imi continui studiile, am mai multe sanse. Insa multi nu vor sa faca nimic doar pentru ca le este lene", a adaugat Cristi.

Cei doi studenti si-au cistigat o reputatie foarte buna in rindul profesorilor de la facultate. „E un baiat foarte bun si serios, un caz deosebit. A terminat anul III sef de grupa cu media 9.60. De asemenea, a depus dosar pentru o bursa Socrates pe care cu siguranta o va obtine", a spus despre Cristi prof.dr. Gheorghe Nagit, decanul Facultatii de Constructii de Masini.

Cristi a mai avut un frate care a facut TCM, dar cu rezultate mai slabe decit el. Fundatia „Blue Heron" i-a promis un master la o facultate din California, dar el mai ia in calcul si gasirea unui loc de munca prin programul „Work&Travel". „Daca reusesc sa plec in SUA nici nu ma mai intorc. Daca nu, sint sigur ca voi gasi ceva pentru ca sint bun si posibilitati exista mereu", a spus el.

Cu ce ii ajuta statul pe studentii orfani?

Studentii asistati primesc de la Directia Judeteana de Asistenta Sociala si Protectia Copilului circa 200 lei noi pe luna pentru masa plus 24 de lei, bani de buzunar. Cazarea lor in caminele studentesti este asigurata tot de DJASPC.

Studentii proveniti din orfelinate nu se simt insa incurajati. „E adevarat ca nu am fost refuzati atunci cind ne-am exprimat dorinta de a ne continua studiile, insa nici nu am fost incurajati. Cei de la Directie ne monitorizeaza permanent rezultatele la examene. Vor sa scape de noi cit mai repede, parca ar da bani din buzunarul lor personal", au declarat tinerii.

De cealalta parte, oficialii DJASPC spun ca legea nu le permite sa-i stimuleze financiar mai mult pe studenti chiar daca acestia ar merita acest lucru. „Noi le dam atit cit putem conform legii care nu a mai fost modificata de citiva ani. In tot acest timp totusi preturile au crescut si studentii au dreptate cind spun ca primesc putini bani. Dar nici din buzunarul meu nu le pot da. Am facut nenumarate adrese pentru a face rectificari la aceasta lege, dar inca nu avem rezultate", a declarat Pintilii Penciuc, directorul adjunct al DGASPC.

Totusi, reprezentantii DGASPC au reusit obtinerea unei majorari a sumei pe care studentii o primesc pentru haine. Astfel, de la 1 ianuarie fiecare elev sau student din centru de plasament va primi cite opt sute de lei anual pentru a se puteam imbraca, cu trei sute mai mult decit primesc acum.

Publicitate și alte recomandări video