Caută 
6 MIN
Vasile Largu vede partea plina a paharului
„Imi amintesc ca in ‘90 au avut loc transferuri masive in invatamint si am vrut sa vin mai aproape de casa. Sint iesean get-beget. Insa lipsa de vechime, unul dintre criteriile cele mai importante la vremea respectiva a fost un dezavantaj. Pentru cele 4 posturi din Iasi, imi amintesc si acum, erau aproximativ 100 de candidati si nu am luat concursul. Regretul meu este ca a fost concurs pe dosare si nu pe competente. In 1990 am obtinut post in Vladeni si, de 17 ani, aici este locul meu de munca", a declarat profesorul Largu.
Din postura de profesor navetist, are siguranta locului de munca. Dascalul isi aminteste ca sotia sa, profesoara tot de fizica, a intrat in restringere de activitate la Iasi. Ba mai mult, la un moment dat avea norma impartita la trei scoli din municipiu – Liceul Sportiv, Liceul Sanitar si Liceul Tehnoton. „Se intimpla ca intr-o zi sa aiba ore in toate cele trei locatii. Naveta mi se pare un lucru mai usor decit sa faci un itinerar de acest tip", a mai spus profesorul Largu.
„Trebuia sa fiu atent sa nu cad in borhotul transportat de tractor"
Ziua unui profesor navetist incepe dimineata devreme si variaza in functie de cit este de usoara deplasarea, de distanta pina la scoala, de drumul parcurs pe jos, de anotimp. La ora 5 dimineata, pe strada nu este tipenie de om, arareori se vede cite o lumina aprinsa pe ici pe colo.
„Conditiile de naveta s-au imbunatatit in ultima perioada, dar nu a fost dintodeauna asa. Imi amintesc de trenuri cu garnituri extraordinar de proaste, in care iarna se facea ghetus pe holuri, iar vara te topeai de caldura. Imi amintesc de autobuze vechi cu miros ingrozitor de benzina. Ce este grav ca aceste lucruri sint inca realitate pentru unii colegi", spune intristat Vasile Largu, om cu haz, care are intiparite in minte nenumarate povestiri tocmai despre drumul ca profesor navetist.
Fara haz, probabil ca nici nu ar fi rezistat. „La Mironezia faceam naveta saptaminal. Mergeam cu trenul pina la Scinteia si apoi 14 kilometri trebuia sa ne descurcam cum puteam si noi. Intr-o zi am luat un tractor cu remorca. Cabina era plina de alti colegi si a trebuit sa stau in remorca. Tot drumul, care nu era nici pe departe asfaltat, a trebuit sa fiu atent sa nu cad in borhotul transportat de tractor", a povestit profesorul de fizica.
Naveta cu ambulanta care venea dupa femeile gravide
El isi aduce aminte ca inainte de ‘89 autobuzele dintre Mironeasa si Iasi circulau astfel incit sa fie in favoarea persoanelor care faceau naveta dinspre localitatea din mediul rural la Iasi si nu invers. Tocmai de aceea, intimplarile din tinerete sint cele care fac savoarea „povestilor la gura sobei". Din acelasi ciclu este si naveta pina la Iasi facuta in cabinele ambulantelor care veneau din doua in doua zile sa mai ia o femeie in luna a noua, careia i se apropia sorocul, precum si ciomagul nelipsit pentru a se apara din ciinii de la Cioca Boca.
„De tragi-comicul meseriei de profesor navetist este si o intimplare petrecuta intr-o iarna extraordinar de geroasa. Era in vremea cind la Vladeni se faceau ore atit dimineata cit si dupa-amiaza. Trenul era in jur de ora 8 seara, dar a avut intirziere. Ajuns in Iasi, cu o intirziere si mai mare, tot inghetat, mersul tramvaielor, si el perturbat din cauza viscolului, nu-mi doream altceva ajuns acasa decit o masa calda. Numai ca sotia imi pregatise pentru acea seara… racituri", isi aduce aminte rizind profesorul Largu.
„Faptul ca am putut sa lucrez cu fiecare generatie mai mult decit manualul este o mare satisfactie"
Desi naveta i-a intrat in singe, Vasile Largu recunoaste ca „s-a acumulat o anume oboseala". Ce il anima sint insa copiii. „Pentru mine, faptul ca am putut sa lucrez cu fiecare generatie mai mult decit manualul este o mare satisfactie. Un profesor navetist nu poate face performanta cu elevii deoarece se preteaza o pregatire suplimentara serioasa care nu se poate face din lipsa de timp. Cu toate acestea, la olimpiada speciala pentru elevii din mediul rural am avut de citiva ani performante deosebite. Anul trecut, un elev a reusit sa se califice pentru olimpiada nationala, iar in acest an a iesit din nou primul pe judet. La clasa a sasea am locul doi la faza judeteana, iar la a opta, locurile II, III si IV. Elevii mei stiu ca in zilele in care termin orele la 13, doua ore putem lucra, face experimente, ce vor ei", s-a mindrit profesorul de fizica.
Cu atita experienta la catedra in mediul rural, Vasile Largu dezaproba ideea preconceputa a multor navetisti mai tineri, precum ca elevii de la sat ar fi „prosti". „Or fi diferente intre oras si sat, nu zic nu, dar gasesti fara doar si poate copii inteligenti oriunde, care poate au avut o nesansa. Vezi cum le sclipeste mintea. Trebuie ca dascal doar sa vrei sa scoti ce este mai bun de la ei".
„Apostolatul cere bunatate, rabdare, tact si daruire"
„Tinerii navetisti au probleme mari de adaptabilitate pentru ca nu sint ancorati in realitate", este de parere profesorul cu tilcul unui om care le-a cam vazut pe toate. De la tineri crescuti doar pe pietrele orasului care au vazut gaina doar la televizor si pina la domnisoare mai timide si emotionate care nu reuseau sa tina clasa in friu. Secretul de a reusi tine de constructia ca om, crede el. „Nu oricine poate fi profesor navetist."
Si directorul Grupului Scolar Vladeni, Vasile Tataru, el insusi navetist de peste 17 ani, si de asemenea un profesor reputat din mediul rural, este de acord cu colegul sau. „Trebuie multa staruinta si rabdare. In ultimul timp, facultatile nu pregatesc asa bine absolventii de facultati pedagogice. Apostolatul cere bunatate, rabdare, tact si daruire. Toate acestea, precum si o pregatire deosebita. In caz contrar, apar esecurile, iar o fire care se poate demobiliza usor nu are ce cauta. Sint cerinte aparte pe care ori le ai, ori nu le ai", a declarat directorul Vasile Tataru, profesor de limba si literatura romana.
Cu inca 7 ani pina la pensie si fiind in acelasi timp om al locului, Vasile Tataru nu se gindeste nici el sa isi caute catedra la Iasi: „Am casa parinteasca si mai ramin aici peste noapte. Continui treaba tatalui meu, invatator si fost director al Scolii din Vladeni" profesorul de romana.
Transportul il deconteazadoar primariile care au bani, chinul nu-l deconteaza nimeni
La Vladeni, naveta a devenit de trei ani mai usoara. Un microbuz transporta toate cele 27 de cadre didactice care vin de la Iasi. „Este mai lesnicioasa deplasarea, iar conditiile omenesti . Daca drumul se inzapezeste, avem trenul", a declarat directorul Tataru. In plus, comunitatea locala deconteaza naveta cadrelor didactice. Acelasi lucru nu se intimpla insa in toate comunele iesene.
„Schitu Duca, Tutora, Holboca si Baltati sint comunitatile locale care ofera profesorilor drept pretext lipsa banilor. De asemenea, sint comune care deconteaza doar o parte din naveta, asa cum se intimpla la Victoria – 31% – sau la Trifesti – 60%. Oricum, fata de 2005 situatia s-a imbunatatit mult din acest punct de vedere. Din pacate nu exista nici o lege care sa le impuna autoritatilor locale plata acestui drept al salariatilor din invatamint", a declarat Laviniu Lacusta, liderul zonal al Uniunii Sindicatelor Libere din Invatamintul Preuniversitar.
Zeci de posturi neocupate in satele blestemate
Pentru naveta, profesorii trebuie sa se inarmeze cu rabdare sa tina cont de calitatea transportului si a mediului. In judetul Iasi, sint citeva localitati in care naveta este aproape imposibil de facut.
La Mironeasa de exemplu, prima scoala in care a predat si profesorul de fizica Vasile Largu, sint 36 de posturi vacante, dintre care 21 titularizabile, la obiecte precum matematica, romana sau limbi straine. Cu toate acestea, reprezentantii scolii recunosc: „Nu se poate face naveta decit saptaminal. Pentru intoarcere nu este decit un singur autobuz, la ora 13, iar drumul e vai de capul lui".
La fel, un profesor navetist de la Focuri care a dorit sa isi pastreze anonomatul a povestit ca autobuzul pleaca din Iasi la ora 6 jumatate, dar ajunge dupa 8 la scoala, ca mai are de parcurs si doi kilometri pe jos. „Ar fi multe de spus si la alte scoli", a incheiat profesorul care face naveta la Focuri de cinci ani.
Reprezentantii Inspectoratului admit aceasta situatie. Intr-adevar, este lipsa de cadre didactice calificate la tara si, intr-adevar, sint navete greu de facut. „De la Pascani la Scoala din Siretel-Humosu, este o naveta grea; la fel si de la Iasi la Mironeasa sau Focuri, Plugari sau Sinesti. Cu toate acestea, si copiii din zonele respective au nevoie de dascali", a precizat sefa Inspectoratului Scolar Judetean, Camelia Gavrila.
