Caută 
6 MIN
Octavian Angheluta, fostul director economic al Rafinariei
Darmanesti, coleg de afaceri in diferite firme cu fostul sau patron
Corneliu Iacobov, pare sa fie, cel putin la prima vedere, principalul
beneficiar al multora dintre bunurile Rafinariei Darmanesti, in
posesia carora a intrat. Muncitorii de la rafinarie sustin ca el a
cumparat sau a inchiriat clubul rafinariei, unul dintre cele mai
elegante imobile din Darmanesti, blocul tineretului, sau caminul
muncitoresc, pe care are de gind, dupa spusele locatarilor, sa-l
renoveze si apoi sa-l vinda. In plus, el a mai beneficiat si de
mijloacele de transport ale societatii si de doua locomotive, pitite
undeva la capatul unui fost depozit al Petrom, aflat la intersectia
dintre Comanesti si Moinesti.
Potrivit evidentelor existente la Primaria Darmanesti, pe baza
carora se stabileste impozitul, Clubul Rafinariei Datrmanesti are o
valoare contabila de 2,6 miliarde de lei, iar caminul muncitoresc –
1,7 miliarde de lei. Oamenii sustin ca aceste bunuri au intrat in
posesia fostului director cu putin inainte de a se declansa in
instanta procedura de faliment a rafinariei. In plus, Angheluta si-ar
fi construit, conform spuselor oamenilor, o vila chiar la intrarea in
Darmanesti, una deasupra Barajului de la Valea Uzului si isi mai
ridica inca una in Calarasi, in comuna lui natala. Aceeasi salariati
mai sustin ca Octavian Angheluta mai este si proprietarul unui
palier intreg al unui bloc din orasul Comanesti.
Blocul tineretului – un ghetou fara apa si lumina
Blocul tineretului este o fosta cladire impozanta, care a intrat intr-
un proces avansat de degradare. Pe trepte stau de vorba trei
tineri. Unul dintre ei, in slapi, ne povesteste ca nu mai au nici
lumina, nici apa de citeva luni. Din decembrie 2003, dupa ce-a fost
declarat falimentul rafinariei, de unde primeau lumina, caldura si
apa, utilitatile au fost sistate. „Oamenii au plecat de buna voie,
pentru ca aveau copii care riscau sa moara de frig. Si eu am copil,
pe care l-am dus la parintii mei. Dar nu puteam sta cu totii acolo,
asa ca eu si sotia inca mai locuim aici. Acuma, cica Angheluta o sa
renoveze blocul asta si o sa-l vinda, dar ma intreb daca vom avea
noi vreodata bani sa cumparam apartamentele”, a spus resemnat
Claudiu Bartolomei.
Un tinar se apropie cu o galeata de apa si citeva sacose cu
bidoane pline si ele cu apa. Cara apa pentru ca sotia lui spala rufe.
Dorin Gadan ne invita amabil in „casa” lui. Pe culoar, risti sa-ti bagi
degetele in ochi din cauza intunericului, dar omul nimereste usa
locuintei cu dexteritatea celui obisnuit. O incapere de doi metri pe
trei, in care stau ingramadite mobila si citeva lucruri. Televizorul,
este acoperit cu o carpeta. Oricum nu au cum sa-l foloseasca,
pentru ca nu au curent. In mijlocul incaperii, o balie in care sint
citeva rufe. O fetita da navala in camera, iar locul a devenit dintr-
odata neincapator. „Aici am stat toata iarna, fara caldura, am
chinuit si copilul asta, pentru ca nu aveam unde sa mergem. Dupa
ce-a intrat intreprinderea in faliment, lichidatorul ne-a trimis
instiintari ca, daca vrem sa mai primim lumina, apa si caldura sa
platim 1,6 milioane de lei chirie pe luna. Nu stiu ce s-a intimplat, ca
le-au taiat pe toate si, din decembrie, stam fara lumina, caldura si
apa. N-am mai spalat copilul asta pe cap de doua luni, ca l-as fi
bagat direct in spital”, spune femeia.
„Ne mai incalzim la butelia aragazului, dar e scumpa si asta. Se
duce o data la cinci zile. Am fost la primarie, am cerut o casa, dar
nu sint sperante, ca sintem flotanti aici si nu avem
dreptul”, spune Dorin Gadan.
Doua locomotive sint garate in fostul depozit al Petrom
Fostii salariati, chiar daca sint mai dispusi acum sa vorbeasca
despre cele ce s-au petrecut inainte la Rafinaria Darmanesti, tot
refuza sa-si dea numele. Asa, la gramada, isi amintesc, de la unul
la altul, ca din patrimoniul intreprinderii au mai disparut si
mijloacele de transport si chiar doua locomotive din depou.
„Aveam un autocar, un tractor, un Ifron, o vidanja, doua Dacii, care
au fost inchiriate de Angheluta si duse la Carpatex, fosta IRTA din
Comanesti”, insiruie oamenii. Tot ei ne-au dat si doua serii a doua
locomotive de manevra care ar fi apartinut depoului rafinariei si
care au fost duse de Angheluta intr-un fost depozit al Petrom,
situat la intersectia dintre Moinesti si Comanesti. Si, intr-adevar,
doua locomotive de manevra se afla garate chiar la capatul unui
depozit, bine pitite dupa garduri, iar seriile indicate de fostii
mecanici de locomotiva corespund cu cele ale locomotivelor
fotografiate de noi. Octavian Angheluta nu a fost de gasit, desi am
insistat aproape o saptamina si la adresa din Darmanesti, dar si la
cea din Comanesti. Nimeni, nici chiar persoane care il cunosc sau
care au avut diverse legaturi cu el, nu au putut sa ne dea macar un
numar de telefon al acestuia.
Bunurile sint inchiriate unor societati
Lichidatorul societatii, avocatul Alexandru Tabarcea, spune ca
bunurile la care au facut referire oamenii nu sint nicidecum
vindute, pentru ca sint ipotecate la SNP Petrom. Principala
beneficara a contractelor de inchiriere este o societate despre
care lichidatorul nu poate spune daca ii apartin sau nu lui
Angheluta. Blocul de nefamilisti este inchiriat unei societati Silva
Contruct, care a pus si paza acolo. „Locatarii se apucasera sa fure
de pe acolo si primeau apa, lumina si gaze fara sa plateasca. Asa
ca am inchiriat blocul”, spune Tabarcea. In privinta clubului,
lichidatorul spune ca acesta este inchiriat unei persoane fizice, la
fel ca si stadionul. „In ceea ce priveste mijloacele de transport, eu
nu am inchiriat decit o parte dintre ele, mai precis doua Dacii, un
ifron si o vidanja. In privinta locomotivelor, situatia este mai aparte,
pentru ca au fost in reparatie capitala la Bucuresti si ar fi trebuit sa
platesc peste un miliard de lei pentru ele. Cum mai inainte de a fi
eu numit lichidator exista deja un contract de inchiriere pentru ele
cu societatea Silva, sau Silvo Construct, nu-mi mai amintesc
foarte bine numele societatii, le-am propus sa achite ei reparatia si
taxele de transport pina in Bacau si am reinoit contractul de
inchiriere. Asta pina cind vor fi scoase bunurile rafinariei la
vinzare”, spune Tabarcea. Potrivit lichidatorului pina acum din
contractele de inchiriere s-au strins aproximativ 100 de milioane
de lei pe luna.
Cine este Octavian Angheluta?
In perioada 1988 – 1999, directorul economic al Rafinariei
Darmanesti a fost implicat intr-un scandal de proportii, in care
societatea a fost tepuita cu aproape trei miliarde de lei de un
brailean. Scandalul a avut rasunet pe plan national, pentru ca au
fost implicati si doi procurori bacauani, dar s-a stiut putin despre el
in Bacau, pentru ca procurorii care au anchetat cazul au fost din
Braila. In primavara lui 1998, Octavian Angheluta a fost contactat
de braileanul Constantin Cristea, zis „Aprozar”, care vroia sa
cumpere petrol de la rafinaria darmanesteana. Angheluta s-a oferit
sa-l ajute, conform datelor aflate in rechizitoriu, pentru ca
„Aprozar” avea pile mari: prim-procurorul de la Parchetul de pe
linga Judecatoria Onesti, Relu Moraru, care ii facea in acest fel un
serviciu procurorului adjunct al Parchetului de pe linga Curtea de
Apel Bacau, Victoria Bosu. Aceasta, la rindul ei, a intervenit pentru
„Aprozar”, sunata fiind de un coleg de breasla din Braila,
procurorul Mihalcea Fanel, care il cunostea pe proaspatul afacerist
cu petrol.
Angheluta i-a dat lui Cristea si unui prieten de-al sau 1.000 tone de
motorina, fara sa se incheie contract, ci doar o nota de comanda.
Modalitatea de plata a fost o fila CEC, pe care insa nu era trecuta
nici data emiterii, nici data efectuarii platii, document pe care
Angheluta l-a introdus la plata abia in octombrie 1998. „Aprozar” a
plecat in SUA si bun dus a fost, iar banii nu au mai fost recuperati
nici pina astazi. Prins pina la urma si condamnat, Cristea a
divulgat tot ce-a stiut si a povestit cum s-au purtat tratativele intre
seful lui si procurorul Victoria Bosu, chiar in incinta Parchetului de
pe linga Curtea de Apel Bacau. El a mai povestit ca, in drum spre
Moinesti, au trecut pe la vila procurorului Bosu, unde au lasat la
ingrijitoare 25 de kilograme sturion si 10 kg de icre negre.
La intilinirea cu Cristea si seful sau, Octavian Angheluta a fost
extrem de amabil, precizind ca la pilele pe care le au pot cere si
2.000 de tone de motorina. Octavian Angheluta a fost pus sub
acuzatie chiar de procurorul general adjunct al Romaniei de la
acea vreme, Mircea Zarie. Procurorii Victoria Bosu si colegul ei de
la Braila au intrat si ei in atentia organelor de cercetare la cererea
procurorului delegat la Parchetul Curtii Supreme de Justitie
(Sectia I Anticoruptie) Mihaela Aghenitei, care a solicitat avizul
Ministerului Justitiei pentru declansarea anchetei. Ei ar fi putut fi
acuzati de favorizarea infractorului. Care a fost rezultatul la care s-
a ajuns in urma cercetarilor? Victoria Bosu a fost numita procuror
inspector la Parchetul de pe linga Curtea de Apel Bacau, functie
de pe care a si iesit la pensie si a plecat in Canada. In ceea ce-l
priveste pe Octavian Angheluta, acesta si-a vazut de afaceri in
continuare si a iesit si el la pensie odata cu falimentul Rafinariei
Darmanesti. (Mirela ROMANET)
