Inchisi de pe timpul lui Ceausescu

Unul dintre cele mai mari Penitenciare din tara, cel din Bacau, gazduieste peste 1.600 de detinuti, de peste doua ori mai multi decit capacitatea sa, de 770 de paturi. Putini stiu ca cinci dintre acesti detinuti au fost incarcerati inainte de 1989, si nu au avut prilejul sa guste pina acum nici macar citeva clipe de libertate. Ei au fost retinuti atunci cind salamul cu soia costa 37 de lei kilogramul, o piine 3 lei si 25 de bani, iar un ziar 50 de bani. Cei cinci mai au doar citeva luni pina cind vor pasi, dupa peste zece ani, in libertate, si spera ca se vor putea integra in societate, desi de atunci lumea s-a schimbat radical. Detinutii aflati in aceasta situatie, trei barbati si doua femei, au fost condamnati pentru omor, delapidare, tilharie, lipsire de libertate si evadare. Dintre cei cinci "ceausei", doar doi au acceptat sa ni se destainuie.
Sorin Emil Batin are acum 37 de ani, este de loc din Piatra Neamt si a fost condamnat, pe 29 septembrie 1988, la 10 ani de inchisoare pentru furt, tilharie si lipsire de libertate. El isi recunoaste fapta, pe care o regreta acum, dupa peste 11 ani de detentie. Ne povesteste cum intr-o noapte a coborit cu fringhia in apartamentul unui marinar din Constanta, pe care a pus ochii din timp, si unde spera sa dea lovitura vietii lui. Ghinionul lui Batin a fost ca, in acel moment, in locuinta se afla sotia marinarului, pe care a fost obligat sa o lege de miini si de picioare, pentru a fura cam o suta de mii de lei. Bani din care si-a propus sa-si cumpere un apartament si sa se aseze la casa lui. Nu a apucat sa se bucure de prada, deoarece a fost arestat, iar banii au fost confiscati de Militie. La citeva luni de la comiterea faptei, in timpul unei reconstituiri la domiciliul sau, Batin a reusit sa evadeze de sub escorta politistilor. A fost prins dupa citeva zile, iar la cei zece ani i s-au mai adaugat inca doi ani, pentru evadare.
Tot atunci, Batin s-a ales si cu doua gloante trase de militieni, care i-au adus o spitalizare de doua saptamini, la Jilava. Ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns, Batin mai incearca inca o data marea cu degetul in 1991, cind a reusit din nou sa evadeze, impreuna cu alti colegi, de acesta data din vagonul care-l ducea de la Sfintu Gheorghe la Bodoc. Alti trei ani de inchisoare, si o alta "coada" pe urmele lui Bodoc au facut ca, dupa ce a fost prins, sa fie catalogat drept un individ periculos. "Revolutia m-a prins la Bacau, cu lanturi la picioare, cu care nu ma puteam deplasa decit cam 20 de centimetri. Cind s-au deschis celulele, am dat fuga in atelier unde, asa cum am vazut in filme, mi-am polizat lanturile", ne-a spus Batin. Dupa cele trei rapoarte de izolare si regimul restrictiv la care a fost supus in anii de detentie petrecuti in majoritatea penitenciarelor din tara, ( Aiud, Galati, Miercurea Ciuc, Poarta Alba), Batin a fost transferat din nou la Bacau, de doi ani, pentru ca este mai aproape de casa si pentru ca se apropie in curind ziua eliberarii. Acum, Batin este sef de camera, participa la concursuri de poezie si a primit 12 rapoarte de recompensare, de pe urma carora beneficiaza de pachete suplimentare si vizite.
Desi nu a avut ocazia sa cunoasca pe viu nici macar o secunda de libertate de dupa caderea lui Ceausescu, Batin este la curent cu tot ce se intimpla in afara penitenciarului, si cu preturile, care au crescut de peste o mie de ori. Ba, mai mult, detinutul considera ca perioada de 12 ani de inchisoare i-a prins chiar bine, pentru ca a avut timp din belsug sa citeasca: "Daca as fi fost liber, as fi ajuns un ratat, dar asa, pot lua viata de la capat, ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat". Surprinzator, dupa 12 ani de absenta, Sorin Batin stie cu exactitate toate transformarile survenite in timp in orasul sau, Piatra Neamt, dupa descrierile pe care le-au facut cei care l-au vizitat in penitenciar. El este convins ca va reusi in viata, deoarece are zece clase si a absolvit o scoala profesionala de mecanic masini si utilaje. Cu o meserie pe care a profesat-o in timpul detentiei, nu ii este frica sa ia viata in piept.
Nu si-a vazut fetita de sapte ani
Adriana Raducanu are 30 de ani si este din Onesti. A fost condamnata pe 6 august 1988, la 18 ani de inchisoare, pentru una dintre cele mai grave fapte. Omor. O crima pe care a comis-o – "dintr-un accident, si tentata de anturaj" – in Vaslui si despre care acum, dupa 12 ani, refuza sa vorbeasca. Vrea sa uite si nu povesteste nimanui. Mai ales ca, atunci, avea doar 18 ani, iar concubinul sau, cu care a infaptuit omorul, este si tatal fetitei sale, pe care a nascut-o in Penitenciarul Jilava. Venita de doar trei luni la Bacau, de la Penitenciarul Tirgsor, femeia spera sa-si revada fetita, pe care nu a mai intilnit-o de cind avea doar trei ani, si pe care o cunoaste doar din poze.
"Fetita mea are acum 11 ani, este o eleva buna, in clasa a patra, si este tinuta de sora concubinului meu, la Tirgu Ocna. Desi am fost transferata special pentru a-mi vedea fata, pina acum nimeni nu mi-a adus-o. O stiu doar din fotografii", s-a destainuit Adriana, stergindu-si o urma rebela de lacrima de pe coltul ochilor. De profesie confectioner imbracaminte, Adriana crede ca nu va esua in viata dupa eliberare, mai ales ca a lucrat ani buni la atelierul din Penitenciarul Tirgsor. Cea mai mare teama o are ca-si va pierde fetita, mai ales ca, dupa cum spune, familia la care locuieste in prezent nu are copii. Ajunsa dupa gratii atunci cind salariul era in jur de 1.800 de lei, salamul cu soia costa 37 de lei kilogramul, o piine 3 lei si 25 de bani, iar un ziar 50 de bani, Adriana recunoaste ca-i va fi greu, dar nu imposibil, sa treaca peste greutati la eliberarea sa din penitenciar. Ea, ca si colegul sau, Bantin, si ca atitia altii, nu au votat niciodata si nici nu pare a o interesa viata politica. Singurul lucru care conteaza in viata Adrianei este ca atunci cind portile penitenciarului se vor deschide definitiv pentru ea, sa-si intilneasca fetita, cu care sa poata ramine toata viata.
Singura speranta ramine Comisia
Singura speranta ca cele cinci persoane incarcerate dinainte de Revolutie si care se afla inca la Penitenciarul Bacau sa petreaca acasa sarbatorile de iarna o reprezinta comisia de propuneri pentru liberare conditionata. Comisia se intruneste o data pe saptamina si are in componenta un procuror, ca presedinte, comandantul penitenciarului, seful organizarii muncii, un educator, loctiilorul pentru paza al comandantului si un secretar. Aceasta comisie urmeaza sa analizeze fiecare dosar in parte, in momentul in care detinutul a ispasit doua treimi din pedeapsa, dupa care se incheie un proces verbal care, in cazul in care avizul este favorabil, va fi inaintat in instanta. Intrucit toti cei cinci detinuti cu cele mai mari pedepse aflati in acest moment la Bacau au avut un comportament bun, nu este exclus ca ei sa prinda eliberarea inainte de termen, cel mai tirziu in luna decembrie. (Florin CRACIUN)