O zi la tirg – un spectacol neregizat

Simbata dimineata e zi mare pentru tescaneni. Cu mic cu mare, in haine de sarbatoare, se indreapta spre tirgul din sat. E sapte si ceva dimineata, dar deja tirgul musteste de lume.
Tirgul este organizat pe malul drept al riului Tazlau. Pentru ca inundatiile din ultimii ani au rupt din malul pe care se adunau oamenii, Primaria din Beresti -Tazlau a mutat tirgul citeva sute de metri mai la vale si a inceput modernizarea lui. "Un prim pas a fost racordarea la reteau de electricitate. Locul s-a umplut cu balast, cursul riului a fost departat de mal si s-a asfaltat aleea centrala. Mai sint de facut patru alei. Ne autofinantam si pina acum am investit peste 248 de milioane de lei", ne-a declarat Vasile Neica, primarul comunei.
La intrarea in tirg te intimpina sute de oameni care merg intr-un singur sens. La talcioc. Ma strecor cu greu printre masini si carute. Pe linga mine trece un batrin si o fata care trag in directii opuse de un vitel zburdalnic. "Hoo dalacule!", striga unul din ei la vitel, apoi il croieste cu o nuia pe spate. "Fa, naroado, nu mai trage invers", o dojeneste apoi batrinul pe fata. In cele din urma, cei doi se pun de acord in cotro sa mearga. Cu cit ma apropii de tirg, cu atit inaintez mai greu. De o parte si de alta a drumului se afla parcate, bara la bara, masini. Intre ele isi mai fac loc, cu mare greutate, carutele. Aerul rece ma ajuta sa tin pasul grabit. In sfirsit vad intrarea. La porti, ciucure de carute si de oameni. Toti vor sa intre si sa iasa deodata. Ma strecor pe linga un stilp si iata-ma intrat.
Clienti veniti de peste tot trec in revista toate marfurile expuse. Unii au plecat de-acasa cu noaptea in cap ca sa ajunga la timp la Tescani. "Nici nu cintase cocosul de ziua, cind am plecat de-acasa. Am inhamat caii la caruta pe la trei, mi-am luat baba si am venit sa vindem junca asta", ne spune un mos. Il cheama Daviduta si e dintr-un sat din comuna Magiresti.
In tirg poti gasi orice. In stinga, aliniate ca la armata, sint chioscurile care te imbata cu miros de cirnaciori si mici. Restul negustorilor a venit cu propriile lor tarabe pe care expun marfa. Animale, produse alimentare, pasari, cereale, cherestea, pepeni, haine, piese de masina. Printre "expozanti" sint si rusii din bazarul de la Bacau, care vind de la piulite si suruburi, pina la drujbe si aragaze de bucatarie.
Imediat sint asaltat de un batrin, care ma imbie sa cumpar un purcelus pe care-l tine in brate. Mi se pare mic si renunt la ideea de a-l cumpara cind aflu ca mai vrea si 1,3 milioane. Ma uit mirat si il intreb pentru ce atit banet, pentru ca mai incolo vad un porc mai mare, dar la vreo doua milioane. Mosul incearca sa ma convinga si imi explica cum ca godaceii sint mai scumpi decit un porc mare. "Ia tataie purcelusul. Creste mare ca are origini alese. E mai scump pentru ca asa-i sezonul. Daca vrei sa cresti, iti trebuie unul mic, daca vrei sa tai, ia unul mare ca iesi mai ieftin. Da asta e tare bun! Ma-sa s-a facut de o suta de kile in sase luni", incearca sa ma convinga batrinul. Nu ma intereseaza oricum marfa lui, asa ca trec mai departe! Dar n-am mai mult noroc.
Un alt batrin ma intimpina cu un berbec. La inceput cred ca e padurar. Are pantaloni verzi si palarie la fel. "Hai baiete sa-ti dau cirlanul. E bun de pastrama si fripturi. Il duc acasa si-l agat in pom. Da te mai costa un paharel de vin! Pielea ti-o las, ca n-am ce face cu ea", ma imbie el. Ma uit la berbecut si dau sa plec. Mosul insa se tine scai de mine. Trec in revista toata zona rezervata animalelor si pasarilor. Vaci, porci, cai, rate, giste, boboci, curci, gaini. Toate scoase la mezat. Intorc din nou capul si observ ca mosul cu oaia e tot dupa mine. Incearca sa ma convinga sa-i cumpar oaia. "Hai tataie, ca precis cirlanul asta e tot ce-ti mai trebuie. Si poti sa-ti chemi si prietenii la un gratarel", isi continua el pledoaria. Ii explic din nou ca nu am ce face cu oaia, dar el insista. Pina la urma ma scoate din necaz o precupeata, care ma invita sa gust nitica brinza de oaie. Ma las imbiat, iar mosul, cind vede ca m-am apucat de altele, ma lasa in pace.
Trec in sectorul cherestea si haine. Aici, vinzatorii se chinuie de zor sa-si atraga clientii. Cei care vind scindura iti explica ce proprietati au lemnele pentru constructia unei case, iar vinzatorii de haine te imbraca cu marfa de pe tarabe cit ai clipi. Ba iti mai baga pe git si niste pantalonasi de bebelus, ca deh, "nu se stie niciodata ce aduce barza".
Mirosurile de mititei si cirnaciori imi fac stomacul sa-si ceara drepturile. Ma apropii de gherete si imi satisfac pofta. Dupa ce-mi astimpar foamea, imi reiau calatoria prin tirg. Daca la inceput lumea galagioasa ma obosea, imi dau seama ca incet, incet sint acaparat intrutotul de spectacol. E ora noua si eu tot n-am terminat de vizitat talciocul. Si nici la capitolul cumparaturi nu stau prea bine. Asa ca pornesc printre oameni spre zonele din care as putea sa-mi iau cele necesare. La citiva pasi in fata zaresc o batrina care cintareste in mina o gaina. Femeia spune imediat cit face pasarea, insa nu cade la pace cu cel interesat. In tirgul de la Tescani multi tarani inca mai cintaresc orataniile in mina, asa cum faceau batrinii in mod obisnuit pe vremuri. Unii izbutesc sa convinga cumparatorul, altii insa ramin cu marfa.
In timp ce tot studiam eu lumea si locurile, un brat puternic ma impinge cit colo. Ma intorc iritat si descopar o babuta, care duce in spinare un sac mult mai mare decit ea. E plin ca malai. Calca voiniceste de zici ca-i in puterea virstei, insa ea, la o prima vedere, are peste 60 de ani. O las si pe babuta nervoasa in urma si ma indrept catre raionul de haine purtate. Cu numai 15.000 de lei iti poti procura orice buleandra vrei. Nu ca as vrea ceva, dar pentru spectacol. Nici n-ajung bine la "raion", ca doua tate se si iau la cearta. Au pus ochii amindoua pe un tricou si nici una nu vrea sa cedeze. Buleandra se rupe la un moment dat la un capat, motiv pentru vinzatoare sa intervina. "Acu’ cine plateste?" Femeile rid, platesc jumi-juma si pleaca fiecare in rostul ei. Si eu asisderea. Ma indrept catre locul cu papuci, sa vad pe-acolo ce face lumea. Un tinar vrea sa-si ia o pereche de adidasi. Se descalta, dar perechea aleasa ii e prea mica. Probeaza alta, dar in timp ce se incalta se trezeste cit colo. Se ridica si-l injura pe omul care trece nepasator pe linga el cu un porc plin de noroi. Guita de nu se mai aude nimic in tirg. Nici macar manelele de la intrare.
Pe la zece si ceva lumea incepe sa se retraga. Unii au venit la tirg de pe la cinci dimineata si sint satisfacuti de ce si-au cumparat. Si pina acasa au drum lung de parcurs. Ma desprind si eu de mirificul tirg de tara, imi iau kilogramul de brinza, singura achizitie dupa citeva ore de colindat, si ma retrag spre oras. (Claudiu TANASESCU)