Caută 
5 MIN
Pe la opt jumatate o larma de nedescris, provocata de urletele amestecate ale haitei, marcheaza inceputul ritualului sacrificarii. Maidanezul ce urmeaza sa fie ucis singereaza deja din abundenta, purtind urmele coltilor lupilor lui Lupu. In mijlocul haitei, Fane tiriie victima, sfisiata din mers de ghearele ciinilor. Omul merge incet, carind prada spre un butuc din fundul curtii. El insusi are o figura nu prea blinda, cu barba atirnind peste puloverul decolorat si fruntea lata, brazdata de cute adinci, dezgolita de parul strins la spate intr-un fel de coc. Privirea de otel matura imprejurimile peste gardul inalt, de-a lungul strazii murdare, pe la geamurile si balcoanele blocurilor de vizavi, in cautarea vreunui ochi indiscret. Pare sa se teama de ceva, poate de intreruperea ritualului de vreun vecin mai curios. Intre timp, potaia vinata cu putin timp in urma cu ajutorul pustilor din cartier a devenit un fel de ghemotoc de blana stropit de singele inca fierbinte. Distanta de la poarta la butuc e in sfirsit parcursa, iar nea Fane poate sa depuna trupul viu al maidanezului pe locul in care bietul animal isi va da in curind ultima suflare. Amestecul de urlete, miriieli si latraturi conteneste doar atunci cind omul, singurul sef al haitei hamesite, isi mina lupii in casa. Capurile imense ale fiarelor care-si asteapta hrana se ivesc de indata la geamurile jegoase, in spatele gratiilor. Tacerea nefireasca ce se asterne e strapunsa numai de chelalaitul celor doi pui ramasi in curte, care ling de pe jos singele picurind din trupul maidanezului. Stefan Lupu se opreste linga butuc si priveste secunde in sir animalul care pina in urma cu putin timp se furisa printre blocuri, in jurul buncarelor de gunoi din mahalalele Botosaniului. Pare sa-l cintareasca din ochi, dar mimica fetei ramine imobila.
In halat, cu bisturiul, Lupu are un adevarat ritual al sacrificiului
In cele din urma, omul se indreapta decis spre casa, silueta i se vede trecind printre ciinii din hol si disparind inauntru. Se intoarce insotit de o lupoaica mare cit un vitel, tinind delicat intre degete arma cu care va pune capat vietii de pe butuc. Nu este nici satir, nici vreun cutit urias, vinatoresc. Maidanezul va fi sectionat stiintific cu bisturiul, asemenea unei operatii executate de un chirurg renumit. Impresia de ritual este accentuata de halatul alb, murdar pe la mineci, tras peste pulover. Lipsesc doar manusile chirurgicale. Asteapta ca tigara din care trage cu sete sa arda pina la filtru. Apoi intoarce brusc ciinele minjit de singe, potrivindu-l in pozitia optima pentru sacrificiu. Bisturiul sectioneaza dintr-o miscare jugulara animalului. Ultimele spasme inceteaza subit, iar suvoiul de singe dispare sub limbile flaminde ale lupoaicei si puilor. Mina lui Lupu conduce bisturiul in jurul labelor, jupuind apoi, incetul cu incetul, blana de pe carnea inrosita. O prima bucatica de muschi dispare in botul imens al lupoaicei direct din mina omului. Acesta asteapta ca fiara sa inghita hulpav si urmatoarea bucata, ceva mai mare. Privirea ii este atintita pe falcile animalului, in timp ce-si sterge cu dosul palmei transpiratia de pe frunte. "Operatia" dureaza doua ore. Cel care sectioneaza migalos cu bisturiul trupul unui ciine de pe strada se opreste din cind in cind aruncind cite o halca lupilor. Sterge meticulos lama de otel de o bucata de cirpa, se sterge si pe miini si inchide toti ciinii in casa. Lupoaica preferata, cea pe care a hranit-o mai intii, il asteapta cuminte, tolanita, pina se intoarce dinauntru, pregatit de plimbare. Imbracat acum intr-o haina de piele maro, pune lesa de gitul animalului si iese pe poarta. S-a facut deja 11 si lupoaica trebuie sa faca miscare. Pe strada omul priveste haituit in jur, ocolind fetele semenilor. Merge rapid, apasat, iar lupoaica il insoteste supusa, bucuroasa ca este favorita stapinului. Trecatorii privesc animalul admirativ, dar mimica le ingheata de indata ce dau cu ochii de chipul omului.
"Lupu risca sa aiba aceeasi soarta"
"M-ati lasat praf", este primul lucru pe care-l spune medicul Directiei Sanitare Veterinare aflind de canibalismul lupilor lui Stefan Lupu. "Am mai intilnit canibalism la animale, dar niciodata incurajat de om. E pur si simplu incredibil". Depasindu-si uluiala, specialistul explica urmarile hranei servite ciinilor de Fane: "Este stimulata agresivitatea. Acest simt ancestral risca sa revina in forta. Ciinii pot deveni imprevizibili. Nu se stie cum vor reactiona in anumite situatii chiar fata de stapin. Omul se amageste ca animalele nu stiu ce maninca. Ciinii sint foarte inteligenti si realizeaza ce li se serveste. Inconstient, stapinul le dezvolta simtul de haita, acela de a sfisia, de a ucide. In orice haita exista o ierarhie, un stapin. El este schimbat prin ucidere. Daca ajung sa se sfisie intre ei, atunci Lupu risca sa aiba aceeasi soarta".
Cel putin partial, Stefan Lupu ar putea fi constient de pericol. Crescut intr-o familie buna, botosaneanul a aflat de mic ce inseamna animalele. Ambii parinti au fost veterinari. Tatal – unul din cei mai apreciati medici din cadrul DSV, in timp ce mama lucreaza si in prezent la o ferma avicola. Chiar si sora sa, Doina, a imbratisat aceeasi profesie. De la ea au aflat si medicii DSV cite ceva din viata ciudatului Stefan Lupu, singurul inginer al familiei: "A fugarit-o de acasa pe maica-sa, care oricum nu mai putea sta intre atitia ciini. Cind a mai trecut pe la el, pianul familiei, ramas in mijlocul sufrageriei, era ros de colti. El doarme intr-un hamac atirnat intr-un loc unde ciinii nu pot ajunge. E clar ca stie ca acestia il pot sfisia. Oricum, nu cred ca este sanatos".
"E un sadic"
Nicolae Vlad, directorul Spitalului de Psihiatrie este transant: "E un sadic. Toti ne nastem cu agresivitate, insa aceasta e cenzurata de un sistem nativ de inhibitie. Masca agresivitatii este adesea anxietatea. Lupu este un anxios. O demonstreaza felul in care iese insotit de ciini, care-l pazesc, privirile aruncate in jur, de parca s-ar teme. La el gena agresivitatii este dominanta. Reiese din placerea de a vedea suferinta, de a o provoca. Pe linga sadism, argumente sint bizareriile de comportament: raceala afectiva, singuratatea, neglijenta in tinuta si ambient. Oricum, este un om periculos. Poate deveni oricind agresiv si cu semenii sai. Faptul ca e afectuos cu copiii face parte din masca sub care isi ascunde agresivitatea. Nu are constiinta defectelor proprii, a anormalitatii evidente pentru ceilalti. Dupa parerea mea, cineva ar trebui sa se sesizeze. El trebuie supus unor investigatii psihiatrice. Este posibil sa mai poata fi ajutat".
Pina cind acest lucru se va intimpla efectiv, Stefan Lupu va continua sa-si faca ritualul ucigas. Ciinii sai canibali vor merge zilnic printre oameni, pe strazile Botosaniului, cu instinctele de agresivitate exacerbate. Noapte de noapte va continua sa doarma in hamacul din mijlocul casei, singur cu 16 fiare care si-au redescoperit placerea de a ucide. El insusi ar putea fi prima victima a haitei al carei sef incontestabil este deocamdata. (Dorin BEJENARU)
