Calauza spre nicaieri

Zeci de anunturi atragatoare care exploateaza mirajul plecarii in strainatate umplu in mod constant paginile ziarelor. Majoritatea sint date de asa-zise "calauze", care isi ofera serviciile contra unor sume in valuta echivalind cu 2-3 milioane de lei. Despre cum ajung unii dintre semenii nostri in postura de "a calauzi" grupuri importante de amatori de emigrari ilegale va vom relata in cele ce urmeaza. Unul dintre cei care au cistigat bani frumosi din indrumarea grupurilor de romani pe cai necunoscute spre tari din Europa de vest este Dan Cretu, un tinar botosanean care te convinge de la primele cuvinte ca nu-i cu nimic mai breaz decit oricare dintre semenii lui care il urmeaza in riscantele "curse" catre spatiul Schengen, riscindu-si libertatea si chiar viata "pe mina" calauzei.
Ciudatenii mizgalite pe o bucata de hirtie
Ultima isprava a lui Cretu, cunoscut indeobste in breasla dupa porecla "Purcelu", este de a fi condus spre Italia un grup format din mai mult de 20 de botosaneni creduli, pe un traseu pe care el insusi in cunostea la fel de putin ca oricare altul dintre membrii grupului. Mai exact, folosind mizgaleala din imaginea alaturata, pe care el insusi a poreclit-o, Dumnezeu stie de ce, "harta", Purcelu’ a purces spre Italia urmat orbeste de gasca de naivi botosaneni care au crezut in anuntul dat de el in paginile ziarelor locale.
Inainte de acest drum spre peninsula, Cretu nu mai fusese niciodata pina in tara in forma de cizma. Meritul de calauza si l-a cistigat simplu, cu fix 86 de marci, cit a costat "harta" care i-a indrumat pasii spre Italia. Adicatelea atit au cazut de acord el si suceveanul care i-a vindut pontul ca merita schita ridicola a traseului ce trebuia urmat. Ce s-a intimplat cu persoanele care au avut incredere oarba in "Purcelu", plecind spre Italia, vom afla in saptaminile urmatoare, atunci cind Dan Cretu va reveni acasa. Cert este doar ca el a plecat, la sfirsitul saptaminii trecute, spre aceasta tara avind drept indicii doar ciudateniile mizgalite pe o bucata de hirtie.
"Indiciile" dupa care urmau sa se ghideze Purcelu’ si cei care si-au incredintat soarta si banii in miinile sale au fost grupate sub un generic atractiv: "Frontiere Italia", scris cu majuscule, cum sta bine oricarui titlu de material documentar serios. Autorul necunoscut (si usor analfabet) al documentului cu pricina si-a inceput expunerea traseului structurat, in patru puncte, exact pentru bucata de drum pe care o poti parcurge legal si fara probleme si fara ajutorul unei "harti", adica pina in Ungaria. Ba chiar primul punct de pe schita suceveanului, "Botosani – Arad, cu trenul", a fost si este parcursa in mod constant de mii de botosaneni care habar nu au ca de fapt se afla in drum spre Italia, inchipuindu-si cu naivitate ca se invirt prin Romania. Arad-Szeged, Szeged-Nyiregyhaza si Nyiregyhaza-Katony sint trecute drept indicii importante in dreptul urmatoarelor trei etape de parcurs simplu, cu pasaportul in mina. Dupa care treburile se complica putin, incep trecerile ilegale de frontiera, in Slovenia si apoi Italia, drept pentru care "strategul" care a inchipuit documentul renunta la expunerea pe puncte a problemei si comite o prima schita menita sa explice drumul.
Europa, a doua pe stinga
Cu desene rudimentare, ca la gradinita, el "explica" cam cum sint pozitionate undeva, intr-un colt al Ungariei, o crisma, vama, vreo doi stilpi a caror importanta nu am reusit s-o identificam, dar si ghereta deasupra careia troneaza, cu sageata si semnul exclamarii (sau mirarii?) insemnul: "Atentie, paznic". Si, pentru ca probabil el insusi, "calauza" care a ajuns sa-si vinda cunostintele pretioase pe 86 de marci, a realizat ca mizgaleala lui nu-i de nici un folos fara niscaiva detalii, urmeaza un intreg paragraf care explica in doua vorbe cit de simplu este sa patrunzi in spatiul Schengen, bintuind cu dezinvoltura prin Europa. Vom reda integral acest paragraf, pentru a nu rapi nimic din farmecul "drumurilor europene" descrise de un fel de Aristide Buhoiu mai mic, obisnuit cu haituiala granicerilor de toate natiile prin codrii si tufisurile continentului: "De la Katony (autogara), mergi pe strada, iar a doua strada pe dreapta mergi pina dai de un bar. Mai mergi putin, faci iarasi dreapta si dai intr-o padure". Pina acum totul e limpede. Nu trebuie decit sa mergi pe strada, pe oricare dintre ele, n-are importanta, si succesul e ca si asigurat. Numai sa nu uiti s-o faci la dreapta din cind in cind si, cu putin noroc, ajungi in padure. De unde, indicatiile sint la fel de clare: "Mergi perpendicular pe liziera padurii si tii numai inainte pina vezi scris pe copaci SV. Mergi pina ajungi intr-un sat si de aici mai mergi doua sate". Nu-i asa ca n-ai cum sa te ratacesti urmind aceste pretioase indicatii? Asa este sau cel putin asa a considerat Purcelu’ investind 86 de marci in "docoment" si luind cu dinsul 20 de botosaneni pe care "sa-i calauzeasca" spre tarimul tuturor fagaduintelor. Acum sa vedem ce zice mai departe cartograful de ocazie din Suceava: "La al treilea sat gasesti o autogara mare. De acolo, cu autobuzul de la linia 17 sau 21 pina la Maribor – Ljubljana. De aici iei un autobuz pina la Nova Gorita". Odata trecuta forntiera ungaro-slovena, urmeaza in mod absolut logic bagatela de trecere ilegala in Italia, descrisa cum altfel decit printr-o schita si doua-trei propozitii.
"Ca la prosti"
"Schita" iti arata "ca la prosti" (expresia lui Dan Cretu) cam cum sint amplasate obiectivele importante in cel de-al doilea punct de trecere ilegala a frontierei. Asa afli ca undeva la granita dintre Slovenia si Italia, pe un tapsan pitoresc si linga un firicel de apa, exista o vila, un garaj mai mare de citeva ori decit vila (conform graficii) si nu in ultimul rind "boscheti", aratati cu o sageata, semn ca prezinta o importanta deosebita in obtinerea succesului calauzei. Iata si indicatiile tehnice, reluate de unde ramasesera, adica de la Nova Gorita: "Aici mergi pina la capatul autogarii si faci la stinga. Apoi mergi si faci un hotel (America), cu fintina arteziana. La capatul hotelului faci la dreapta si vezi niste garaje. La capatul garajelor (toate au un capat, nu-i asa? – n.r.) este o pajiste si o apa peste care trece o punte. Treci puntea si ajungi in Gorita (Italia)". Indiciile se termina subit cu o sageata ce duce la Udine, dupa care urmeaza logic plastica expresie din limba romana, atit de draga autorului ajuns la capat de drum: "etc, etc". Simplu ca bunaziua. Atit de simplu, incit n-ar mira pe nimeni ca la buletinele de stiri televizate din aceste zile sa aflam ca "un grup de 20 de persoane din judetul Botosani, condus de calauza Dan Cretu, a fost arestat in zona…". "Etc, etc", vorba autorului. (Dorin BEJENARU)