Casa cu cinci pereti

Celebra butada cu "imaginatia romanului nu are limite" este pe deplin justificata in cazul botosaneanului Vasile Dascalu. In virsta de 54 de ani, Vasile a gasit o solutie absolut neasteptata pentru a fenta inspectorii primariei municipale, care se incapatinau sa nu-i dea voie sa-si repare casa. Locatar al unui imobil vechi de peste 100 de ani, Vasile Dascalu a inventat "casa in cinci pereti". Si daca veti riposta ca or mai fi existind case in forma de pentagon, vom preciza ca, in cazul lui nea Vasile, locuinta respectiva este dreptunghiulara, in buna traditie romaneasca, numai ca are doua fatade. Adica, mai pe romaneste, are doi pereti in fata, in partea care da taman in Bulevardul M. Eminescu. Iar cei doi pereti nu sint dispusi oricum, ci fix unul in spatele celuilalt. Mai in fata, "la inaintare", Vasile Dascalu a gasit de cuviinta sa tolereze fatada vechii sale locuinte, cea pe care inspectorii primariei n-au vrut cu nici un chip sa-l lase s-o demoleze. Asa incit, din strada, locuinta lui Vasile pare a fi o batrina relicva a vechiului Botosani, cu tencuiala cazuta de pe pereti, de sub care rasare cu nesimtire zidul de caramida veche, ba chiar si cu o multime de ochiuri sparte, la geamurile si usile cu tocuri de lemn mincate de cari. Daca, din intimplare, ochiul trecatorului poposeste asupra habitatului lui Dascalu dintr-o pozitie o tira mai laterala, atunci omul se opreste stupefiat, descoperind inca o fatada a locuintei, la un metru in spatele primei. Ba chiar, ca sa bulverseze total orice minte "cuminte", Vasile Dascalu a gasit de cuviinta ca intre cele doua fatade ale locuintei sale sa faca si un gard din plasa de sirma, gard care, vezi bine, se cheama ca ii trece prin casa. Sau, daca vreti, casa lui se termina o data in ograda si a doua oara in afara ei, pe trotuar. Si, pentru ca "inovatia" botosaneanului sa depaseasca orice limita, cele doua case, incluse practic una in cealalta, au un acoperis partial comun, unul din tabla veche, ruginita si mincata de ploile ultimului secol, iar cealalta din carton, in stare perfecta.
Cum a ajuns nea Vasile sa stapineasca asa o ciudatenie ne-a spus el insusi in doar citeva cuvinte: "Dom’le, eu am cumparat casa in 1972, de la un jidan. Inainte aici a fost brutarie, pe urma crisma si nu mai stiu ce. In "89, comunistii s-au gasit sa se gindeasca sa-mi demoleze casa si mi-au zis sa ma mut de-aici unde-oi sti. Mi-au dat 42.000 de lei si m-au fortat sa semnez un act precum ca renunt la casa. A venit revolutia si am ramas aici. Atita doar ca nu mai aveam acte in regula pe casa, fapt pentru care m-am dus la Primarie si am cerut sa-mi dea casa in proprietate inapoi, iar eu sa le restitui cele 42.000 de lei". Cum acest lucru nu se putea realiza decit printr-o hotarire judecatoreasca, nea Vasile a fost nevoit sa ia contact in premiera cu tribunalul si a deschis un proces care sa il repuna in drepturi. Care proces, in buna traditie a Justitiei romanesti, a durat ceva anisori, sfirsindu-se abia in vara acestui an. Cu ce sentinta este greu de precizat, cel putin din punctul de vedere al lui Vasile Dascalu. Adicatelea, instanta a hotarit ca el este stapin pe casa, "numai ca m-au pus sa dau inapoi 18 milioane de lei, cit zic ei c-ar valora cele 42.000 din ’89". Intre timp, imobilul avind in spate o vasta existenta centernara, fisurile au prins a se largi, iar hardughia risca sa se prabuseasca pe sarmanul nea Vasile si a sa familie, sotia si doi copii. Asa incit omul a batut din nou calea primariei si in timpul mandatului lui Ioan Cojocariu, cerind avizul pentru demolarea vechiturii si ridicarea unei locuinte mai acatarii. Cum procesul nu se finalizase, iar omul n-avea acte de proprietate in regula, treaba nu s-a putut aproba sau, altfel spus, s-a avizat negativ. Drept pentru care, Vasile Dascalu si-a pus mintea la contributie si a gasit solutia originala de care am pomenit anterior: a lasat fatada veche, ca sa nu se vada din strada ce face el acolo fara autorizatie si a reparat din temelii restul cladirii, actiune care in termeni muzeistici s-ar putea porecli "restauratie". N-a pastrat el specificul cladirii pe ici incolo, ba chiar pe nicaieri, dar asta deja nu mai conta, ca tot nu facuse treaba cu acte. Si uite-asa, in buricul tirgului a rasarit o casa cu doi pereti, cei drept suficient de bine dosita ca sa nu fie descoperita decit cu mare greutate de reporterii nostri. Cit despre viitor, ne-a lamurit tot nea Vasile cum va sa devina situatia: "Acuma am acte, da? Deci, ma duc la primarie, iau aprobare de demolare si dau de pamint si cu peretele asta, care ma deranjeaza si pe mine ca ma uit din casa pe geam si, in loc de strada, vad alt geam".
Intru deplina noastra lamurire asupra situatiei, am cercetat pe ici, pe colo, sa vedem de n-o fi vorba de vreun ditamai monumentul istoric. Si am aflat de la Inspectoratul pentru Cultura ca imobilul nu figureaza pe vreo lista de asa fel. (Dorin BEJENARU)