Caută 
6 MIN
O femeie de 30 de ani din Todireni, odata frumoasa si desteapta, zace de un an de zile pe un pat de scinduri asteptindu-si moartea. Adepta a cultului penticostal, Adriana Juravlea se pregateste sa se ofere drept jertfa lui Dumnezeu si in loc sa se gateasca in haine de sarbatoare pentru intilnirea divina, ea a ales sa se prezinte in fata Judecatorului plina de urina, fecale si singe menstrual, pentru ca femeia nu se da jos din pat cu saptaminile. Povestea femeii este incredibbila si absolut de neinteles pentru comunitatea din Todireni, care se straduie de citeva luni sa o convinga sa renunte la ideile sale aberante si sa o interneze in spital. Femeia maninca foarte putin, cintareste putin peste 30 de kilograme si daca nu se va reusi internarea ei in spital pentru recuperare se va stinge cu siguranta in citeva luni de zile.
Femeia traieste ca mai rau decit un animal, facindu-si nevoile pe scindurile pe care doarme
Pina in vara anului trecut Adriana a fost o femeie normala, mama grijulie pentru cei patru copii si gospodina in toata regula. Faptul ca in urma cu opt-noua ani a ales sa devina membra a cultului penticostal nu a deranjat pe nimeni, pentru ca in Todireni aproape un sfert din populatie a impartasit dupa Revolutie aceasta optiune religioasa. Viata nu a fost foarte darnica cu ea. Crescuta fara tata, Adriana a cunoscut la rindul sau, aidoma mamei, calvarul vaduviei. Barbatul sau, electrician, a murit electrocutat in urma cu cinci ani si a lasat-o sa vada singura de o casa de copii. Biruita de grijile zilnice, femeia a acceptat in urma cu doi ani sa isi trimita trei dintre copii la Botosani, la centrul de plasament "Hand of help" al cultului penticostal, asezamint cunoscut pentru conditiile excelente pe care le ofera copiilor institutionalizati. Viata Adrianei sufera in vara anului trecut o cotitura despre care reporterii nostri nu au reusit sa afle mai nimic. Cert este ca Adriana cade la pat sau mai bine zis se hotaraste sa nu se mai dea jos din pat, refuza sa isi mai primeasca mama, ortodoxa ca si confesiune religioasa, si asteapta rabdatoare sa fie primita drept jertfa. Andrei, fiul cel mai mare care a ramas linga ea, a renuntat la scoala si traieste din mila comunitatii, ca un ciine de pripas. Lipsa Adrianei din "peisajul" zilnic al satului nu a fost simtita decit dupa luni bune de absenta, in mare parte si datorita faptului ca penticostalii traiesc o viata a lor si nu se amesteca cu restul satului, care este ortodox. Abia in primavara autoritatile locale au aflat ca tinara femeie traieste o ciudata transa religioasa, ca isi asteapta mintuirea zacind pe un pat de lemn si ca traieste ca mai rau decit un animal, facindu-si nevoile pe scindurile pe care doarme si refuzind sa comunice cu lumea din jur, "pentru ca asa vrea Domnul".
"Spunea tot timpul ca eu sint intunericul si ea e lumina si ca o sa ma bata Dumnezeu ca nu o las sa se jertfeasca"
La inceputul lunii iulie Primaria a organizat impreuna cu mama femeii, politia si cu doctorita din sat o adevarata operatiune de salvare. "Am fost la patul ei si am implorat-o cu lacrimi in ochi sa se intoarca la viata, pentru ca baiatul ei are nevoie de dinsa. Nu stim ce se intimpla cu Adriana, lumea spune ca noua ei credinta i-a luat mintile, dar din cite am auzit nici ei nu sint de acord cu purtarea dinsei", ne spune Florin Ostaciuc, consilier local si cumatru al Adrianei, pentru ca i-a botezat copilul cel mare. Adriana a fost scoasa cu forta din casa, spalata si dusa la Spitalul Judetean. Aici medicii au refuzat sa o interneze si i-au facut doar analizele, cu toate ca abia se mai tinea pe picioare. De la Judetean femeia a fost trimisa la Spitalul de Psihiatrie, unde in urma unui examen sumar a fost declarata normala din punct de vedere psihic si a fost trimisa acasa. "De la spitalul 4 ne-au spus sa o luam acasa, ca nu are nimic si a trebuit sa o aducem inapoi in sat. Am dus-o la mama ei, insa a fugit de acolo si de atunci ne tot gindim cum sa intervenim sa o aducem pe calea cea buna. Traieste in comunitate si ne preocupa pe toti soarta ei, insa pur si simplu refuza sa se ingrijeasca ori sa mearga la spital", explica Ostaciuc.
"Cind a venit de la spital a stat trei zile la mine, insa era tare tulburata, spunea tot timpul ca eu sint intunericul si ea e lumina si ca o sa ma bata Dumnezeu ca nu o las sa se jertfeasca. Dupa trei zile a fugit la ea acasa si de cite ori am incercat sa ma mai duc la ea, nu m-a mai primit. De trei luni nu mi-am mai vazut fetita, nu am curajul sa ma apropii de casa in care zace din cauza cuscrilor, nu stiu ce se intimpla cu sufletelul ei, ca nu mai e om normal", ne marturiseste printre hohote de plins Vasilca Bazarca, mama Adrianei. Batrina spune ca Adriana i-ar fi declarat ca socrii sai, singurii de la care primeste mincare, ii pun "ceva in mincare" care o face "sa nu se tina pe picioare". Batrina a izbucnit in alte hohote de plins cind reporterii nostri au rugat-o sa ii insoteasca la locuinta Adrianei.
"Nu e adevarat nimic cu jertfa, biserica penticostala nu are nici un amestec in asta, sint prostii scornite de oameni"
E greu de descris in cuvinte locuinta in care traieste femeia si copilul acesteia de numai unsprezece ani. Pe patul de scinduri acoperit cu un pres de cordele trupul cadaveric al tinerei de 30 de ani zace acoperit cu un morman de cirpe pina sub ochii pe care ii tine inchisi. Geamurile sint inchise si acoperite cu paturi, incaperea pluteste intr-un semiintuneric greu. Atmosfera din incapere e irespirabila din cauza mirosurilor pestilentiale care se revarsa dinspre culcusul femeii. Sub patul de scinduri o balta uriasa de urina statuta de luni de zile trazneste mai ceva decit o latrina. Cind reporterii aprind becul din tavan, femeia deschide ochii si priveste linistita cum batrina sa mama, pe care nu a mai vrut sa o vada de trei luni, ingenuncheaza plingind la patul sau si o inbratiseaza. Intr-un tirziu raspunde intrebarilor noastre. "Nu e adevarat nimic cu jertfa, biserica penticostala nu are nici un amestec in asta, sint prostii scornite de oameni. Pe mine ma dor picioarele, de aia nu ma pot da jos din pat", explica femeia, cu un calm incredibil. Adriana raspunde numai intrebarilor care ii convin: spune de exemplu ca nu vrea sa moara si ca maninca tot ce ii aduc socrii, nu vrea sa mearga la spital pentru ca deja ia "niste pastile primite in pachetul cu ajutoare de la frati, cu care o sa ma fac bine". Linga patul mamei, baiatul spune ca ii e dor sa o vada pe mama ca se da jos din pat, ca ii face de mincare si ca se joaca cu el prin curte, "ca inainte", insa Adriana nu reactioneaza in nici un fel la declaratiile copilului, priveste cu ochii mari si albastri undeva, dincolo de noi.
La iesirea din casa Adrianei era cit pe ce sa luam bataie. De la socrul Adrianei, Stefan Juravlea, cel care are grija ca fetei "sa nu-i lipseasca nimic". "Ce cautati voi aicea, ce va intereseaza de fata mea, e bolnava si o sa se faca bine. Ati face bine sa va carati pina nu pun parul pe voi", ne-a amenintat batrinul si cu siguranta si-ar fi pus in practica amenintarile, pentru ca are un cazier bogat, ultima isprava fiind ultragierea unui politist. Pe drumul de intoarcere ne-am intilnit cu preotul satului, Dinu Asaftei, care recunoaste ca de cind s-a "dat" cu penticostalii nu se mai poate apropia de Adriana Juravlea, nu mai face parte din "turma" sa. "Nu am abandonat inca lupta pentru sufletul Adrianei, am sa merg sa incerc sa stau de vorba cu ea, pentru ca e mai importanta vindecarea sufletului decit cea trupeasca. Sint sigur ca voi intimpina rezistenta din partea cultului penticostal, dar tot am sa incerc", a promis preotul ortodox. Chiar daca scoaterea Adrianei din cloaca in care isi pregateste "jertfa" va isca un razboi interconfesional la Todireni, credem ca merita salvarea unei mame. In cursul zilei de astazi asteptam interventia de urgenta a Politiei, a Serviciului de Ambulanta si a Protopopiatului Botosani, pentru ca femeia de 30 de ani merita sa traiasca si credem ca mai are sanse sa traiasca normal, in acceptiunea curenta a termenului. (Dana BEJENARU)
