Trei mii de cetateni s-au facut tarani

Ignorat de autoritati, privat chiar si de institutiile de interes national care au inceput sa-si inchida rind pe rind toate filialele din judet, ras aproape in totalitate din harta programelor de dezvoltare, Botosaniul pare in ultimii ani un bolnav aflat in coma. Oamenii s-au saturat de traiul de aici si au inceput sa-si caute norocul prin alte parti. Ramasi mai intii fara locuri de munca, din cauza inchiderii sau restructurarii vechilor intreprinderi de stat, botosanenii au inceput sa-si vinda toata agoniseala si sa se mute la tara. Mii de botosaneni au apelat la aceasta alternativa, ei indreptindu-si pasii in general spre localitatile de bastina, de acolo de unde au venit odata cu transformarea municipiului in citadela industriala. Fenomenul a inceput sa se manifeste prin 1995 cind, devenind someri peste noapte, unii botosaneni au ajuns la concluzia ca viata de orasean este prea costisitoare. Daca in 1995, Botosaniul numara aproape 130.000 de locuitori, acum in municipiu au mai ramas doar 127.000.
Momentul de virf al migratiilor l-a reprezentat, dupa statisticile Serviciului de evidenta a populatiei din cadrul Inspectoratului Judetean de Politie, anul 1997, atunci cind numarul botosanenilor s-a diminuat brusc cu aproape 5.000 de persoane. Anual insa, mii de botosaneni renunta la viata de orasean sperind sa se descurce mai bine in mediul rural. In 1997, din mediul urban au plecat spre comunele din judet 1471 de persoane, iar in 1999 au mai plecat inca 1974. Ceea ce a mai salvat din "imaginea" de oras capitala de judet au fost cele 1.750 de sosiri din mediul rural, un numar extrem de mic pentru a contracara fenomenul de depopulare. Iar daca la inceputul anilor ’90 orasenii reprezentau ceva mai mult de jumatate din populatia judetului, in prezent ei totalizeaza numai 40%. Pe de alta parte, urmarind fenomenul de migratie, 76,5% dintre cei care si-au schimbat domiciliul in ultimii zece ani au preferat mediul rural si numai 23,5% dintre ei s-au indreptat spre oras. In plus, sute de tineri, care au ajuns la concluzia ca perspectivele botosanene nu le mai ofera garantia unui viitor cit de cit multumitor, isi cauta norocul prin strainatate. Anul trecut, 134 de botosaneni au plecat "dincolo" in mod oficial, dar numarul lor este mult mai mare daca ar fi sa luam in calcul si trecerile frauduloase ale frontierelor in Germania, Italia si, mai recent, Irlanda.
Ce i-a determinat pe toti sa-si puna casa in spinare a fost, in cea mai mare parte, costul vietii. Cum urbanul inseamna civilizatie, iar civilizatia inseamna la rindul ei servicii, costul vietii este destul de mare. Sute de mii de lei si chiar milioane trebuie platite lunar sub forma de facturi, impozite si taxe ori, daca ar fi sa raportam veniturile realizate lunar de cei aproape 20.000 de someri din municipiu si cei mai bine de 30.000 de pensionari, constatam ca ele nu pot acoperi in nici un caz facturile la energia electrica, apa rece si cea calda sau impozitul pe locuinta. In atare conditii, salvarea o reprezinta mediul rural. Ei isi vind apartamentele, si din banii obtinuti isi construiesc un bordei pe linga casa parintilor pentru ca avantajele de aici sint numeroase. In primul rind impozitele sint mult mai mici iar posibilitati de supravietuire sint la indemina oricui. In termeni mai duri, poate fi vorba chiar de o selectie naturala, o selectie bazata pe principiul "rezista cine poate" desi, in definitiv, poate fi vorba de o intoarcere la matca. Ceea ce se intimpla acum la nivelul municipiului si al judetului face parte din evolutia oricarei societati, si ea se constituie intr-o etapa intermediara intre doua perioade total distincte, industrializare fortata si revenirea la principiile general valabile intr-o societate libera. (S.G.)