Batalionul disciplinar de la Politia Municipiului

Bancurile cu politisti se bazeaza pe fapte reale. Nesimtirea, incompetenta crasa si tupeul excesiv sint numai citeva dintre "calitatile" unor lucratori in uniforma, care, din pacate, l-au determinat pe cetatean sa puna semnul egalitatii intre instiutia Politiei si celebrul Garcea. Politistul care munceste, efectiv, in strada arata deplorabil: un trup, de multe ori, prea mare pentru uniforma uzata, avind ca accesorii bastonul din cauciuc si clasicele catuse. Aceasta ar fi imaginea pe care conducerea Politiei incearca in zadar sa o cosmetizeze. Eforturile coloneilor din comanda IPJ sint sortite esecului din doua motive: lipsa banilor si o mentalitate militieneasca, de care multi politisti nu se pot dezbara. Atunci cind subalternii lor isi dau in petec, comandantii IPJ au, pentru cojocul lor, un ac numit Biroul OP. Acolo, sint varsati atit cei vechi, cu "bile negre" la dosar, cit si incepatorii cu "aere de smecheri". Practic, Biroul OP este batalionul disciplinar al Politiei. Acolo, ai parte de interminabile patrulari pe timpul noptii, in zonele rau famate ale municipiului, si, in general, de tot soiul de interventii de care sint scutiti politistii care lucreaza cu creierul. Cine trece pe la Biroul OP, fie si pe termen scurt, devine, rapid, baiat de treaba. Rolul acestui sector este bage mintile in capetele celor care nu au inteles inca faptul ca politistul trebuie sa fie in slujba cetateanului, si nu invers.
Deficit de cadre, statii si pistoale de decor
In vreme ce contribuabilul are dreptul sa ceara socoteala politistului, pe motiv ca il plateste din propriul buzunar, omul in uniforma are, si el, dreptul lui: sa ia pozitie de drepti in fata sefilor. Faptul ca politistul de cartier ori sectoristul si agentul de ordine publica nu sint dotati cu instrumente moderne de a pune in aplicare legea nu functioneaza ca circumstanta atenuanta in cazul lor. Lor li se cere sa isi faca datoria, indiferent de conditiile pe care statul le asigura. Prea putini la numar fata de valul de infractori din oras, politistii braileni n-au mai fost echipati de citiva ani buni, nu au mijloace de emisie-receptie in stare de functionare, nu dispun de masini, nu sint motivati financiar pentru ceea ce fac, ba chiar sint scuturati cu rapoarte, daca slobozesc un glont in trupul unui ins periculos. In atari conditii, singurii avantajati de aceasta stare de fapt sint infractorii.
Un reportaj cu si despre politistii din orasul nostru, unsi cu toate alifiile – subofiterii de la Biroul de Ordine Publica – arata ca, si la Braila, o parte dintre ei au ca parola de recunoastere "Garcea". Maiorul Fanel Arama, seful acestui sector de Politie, isi caracterizeaza omenii din subordine drept "batalionul disciplinar de la 11 trepte". Biroul OP sau "Siguranta Publica" este alcatuit din agenti de ordine si sectoristi. Compartimentul include 210 lucratori, din care 150 sint agenti, citeva zeci, sectoristi si restul, ofiteri. Dintre toti acestia, in timpul zilei, in strada, lucreaza circa 50 de sectoristi si 20 de agenti.
"Avem deficit de politisti. Daca as lucra cu toti cei 150 de agenti din schema, lucrurile ar sta altfel. Pe timp de noapte, avem doar citeva patrule pedestre, plus cei din punctele fixe. La sfirsitul saptaminii, ne suplimentam patrulele cu subofiteri din alte compartimente. De altfel, in schimbul trei, lucram si cu jandarmi si agenti de paza ai SPI. Oricum, sintem prea putini. Sectoristii, de asemenea, sint in numar mic. Suferim din cauza tinutei, care n-a mai fost innoita de ani de zile, si a vidului tehnic de dotare. Avem 33 de statii de emisie-receptie, care sint defecte. Avem un singur calculator, care tine evidenta persoanelor, iar atunci cind un agent vrea sa verifice identitatea unui individ, din teren, lucrurile merg tare greu. Nu avem o baza de date pusa la punct, lucram cu evidente de mina, nu mai colaboram asa cum ar trebui cu Serviciul de Evidenta Informatizata a Persoanei. Sincer, pentru a tine legatura cu agentii, le-am indicat tuturor sa-si cumpere telefoane mobile, le-am dat cite o prima. Apoi, mai este si frica asta de a nu depasi sumele alocate, ne e si teama sa bagam benzina in masini. Ce mai, sintem puternic atinsi de saracie!", ne-a declarat mr. Fanel Arama.
Ca de la politistii BOP nu prea ai ce sa ceri o confirma haosul din camera lor, locul in care se aduna inainte si dupa serviciu. "Acesta este ultimul compartiment, este batalionul disciplinar, sectorul in care sint trimise cadrele care au «bile negre», locul in care se redreseaza sau nu. Sint subofiteri care ramin, pina la pensie, agenti de ordine. Altii, in functie de felul in care isi executa serviciul, pleaca in sectoare mai bune. Culmea, acestia sint si oamenii care intra in contact direct cu cetatenii. Tot in acest sector, vin foarte tinerii subofiteri. La acest capitol, nu vreau sa fiu obraznic, dar, dupa ’90, selectia lor a fost cam lejera. Inainte, se mai lucra putin la educatia lor: la psihicul lor, la gramatica limbii pe care o vorbesc… Tinerii vin cu influente, cu aere de pustani smecheri. Ce sa invete intr-un an de scoala, la subofiteri! Sint unii care au facut si numai trei luni de scoala. Dar de!, acum, fiind un deficit asa de mare de personal, probabil ca se vor face si incadrari direct din viata civila. Tinerii subofiteri, cind se lovesc cu capul de problemele strazii, n-au curajul si nici puterea sa-si faca serviciul. Apoi, au o dotare minima: baston si catuse. Ba si pistoale «Carpati», de calibru 7,65 mm. Si aici este o problema. Politistii evita sa foloseasca pistoalele. Trebuie sa dai o mie de rapoarte pentru uzul acestei arme, si, apoi, se mai pune si problema sigurantei celor din jur, atunci cind se foloseste armamentul", a adaugat mr. Arama. De cel putin trei ani, nici un angajat al BOP nu a folosit armamentul din dotare.
Sectoristi "gratuiti" – in tinuta de apa adinca
Acum, Biroul "Ordine Publica" asteapta ceva bani de la buget. Dotarea este precara. Asta se vede cu ochiul liber, cel putin la capitolul tinuta. In conditiile in care, in tara, nu mai sint fabrici care sa confectioneze tinute militare, iar in sediile tuturor politiilor din tara, bate vintul saraciei, lucratorii acestora sint nevoiti sa stringa din fese cind isi imbraca pantalonii si sa-si suga burta cind isi incheie nasturii la camasa. Nu ca ar fi supraponderali – desi unii sint -, dar e o adevarata piatra de incercare sa imbraci o uniforma marimea 42, cind porti, de fapt, cu doua numere mai mult. Problematice sint si minecile prea scurte, si cracii pantalonilor care nu acopera pantofii din dotare – si ei sparti in talpa. "Noi le-am recomandat ca tinutele sa fie curate, nu conteaza ca le sint cam strimte, ca nu se mai pot incheia la geaca sau la pantaloni", a spus seful Sigurantei Publice. De bocanci, caschete si alte efecte militare, strict necesare in munca de Politie, nici nu mai incape vorba. Sint sectoristi care umbla cu caschete pe cap si iarna, si vara, si cu pantofi in picioare, indiferent de sezon.
"Vreau sa va spun ca nici sectoristii nu isi pot face serviciul. Nu sint lasati. De aceea spune lumea ca n-a prea simtit prezenta sectoristului in cartier. Oamenii acestia au ajuns sa munceasca pe gratis. Fac curierat pentru instante, pentru executorii judecatoresti, pentru trimiterea ordinelor de incorporare, pentru diverse alte institutii. O data la trei luni, unui sectorist ii revine misiunea de a duce cite 2.000 de ordine de incorporare… Munca gratuita. Executorii, de pilda, cred ca sectoristul are obligatia sa-i insoteasca la actiuni, desi ei sint privatizati. Instantele dau mandate de aducere cu prea mare usurinta, desi sectoristul nu-i obligat sa-si piarda cite o zi prin tribunal. Am incercat sa-i aducem pe sectoristi mai aproape de cetateni, sa le facem acele camere mai aproape de asociatiile de proprietari, dar, repet, muncile lor sint, cel mai adesea, de teren si in slujba altor institutii."
Cum nu se poate spune ca solda ii motiveaza intr-atit incit sa-si riste viata, politistii muncesc pe masura grosimii buzunarului. Bineinteles ca o cauza cu autori necunoscuti nu da bine la dosar, asa cum ar da un morman de amenzi aplicate intr-un timp record. Desi nu exista o norma la capitolul sanctiuni contraventionale, subofiterii se feresc sa iasa "in rosu" la raport. Uneori, un sector prea "curat" poate duce la mai multe patrule de noapte ori de week-end, ceea ce nu-i deloc comod pentru un politist cu greutati familiale. Si, apoi, probleme pot aparea si atunci cind trebuie probata si sanctionata o contraventie. Cel mai greu de realizat este proba cu martori. De regula, cum in Romania nu exista un program de protectie a martorilor, oamenii se feresc sa se pirasca in scris, ceea ce aproape ca anuleaza munca unui politist de teren. Pe de alta parte, nemultumirile cetatenilor nu vin din faptul ca politistul nu face treaba, ci din aceea ca politistul nu face si treaba altora. De regula, cetatenii nu stiu pina unde poate actiona sectoristul, agentul de ordine ori ofiterul de cercetari. Oamenii stiu una si buna: "Esti omu’ legii, apara-ma." E drept ca Braila este un oras "greu", unde violenta este la ea acasa, iar vinu-i tare si femeile-s frumoase, insa, la acel imperios "Apara-ma!", se poate replica: "Da’ pe mine cine ma apara?" (Nicoleta BUTNARU)